O analiză a personalului companiilor listate la Ibex 35 evidențiază creșterea redusă din ultimii zece ani

O analiză a personalului companiilor listate la Ibex 35 evidențiază creșterea redusă din ultimii zece ani: de doar 1,8%. Dacă în 2014, forța de muncă medie înregistrată de cele 34 de companii din indicele selectiv la Comisia Națională a Pieței de Valori (ArcelorMittal nu raportează către CNMV și nu a furnizat datele sale acestei publicații) era de 1.228.639 de lucrători; în 2024 a totalizat cu 26.406 de angajați mai mult. În aceeași perioadă, profiturile atribuite s-au dublat. Din totalul personalului, acum un deceniu, 45,4% erau femei, iar astăzi acest procent a crescut la 47,8%. Paritatea de gen a avansat ușor în această perioadă, ca o reflectare a pieței muncii spaniole, unde femeile reprezintă 47% din ocupare (deși reprezintă 54% dintre absolvenții universitari).

Cu toate acestea, trecerea timpului nu a fost suficientă pentru a rezolva problemele adânc înrădăcinate. Organizațiile care nu erau egalitare acum 10 ani (21 în cadrul Ibex) continuă să nu fie acum, cu excepția a patru excepții. Acerinox era și rămâne compania cu cel mai mic număr de femei în personalul său, cu 13% din total. Solaria îi urmează în aceleași liste, cu aproximativ 20%. Iar Iberdrola, care astăzi este a treia din plutonul din coadă, cu 24,8% angajate, a regresat de pe poziția a șaptea pe care o ocupa în 2014; la fel a făcut și Sacyr, unde acum zece ani erau 38% femei și acum sunt 28%. Și în timp ce Endesa se reafirmă pe locul cinci, Acciona Energía, Cellnex, Enagás, Logista și Indra închid clasamentul celor zece companii care pică la echilibrul de gen. Alte șase organizații se situează sub pragul de 40% din paritate: Acciona, Aena, Amadeus, Fluidra, Naturgy și Telefónica, care se apropie de el.

Pe partea opusă, cu mai multe femei decât bărbați în personalul lor, clasamentul este condus de Puig (74,2%), Inditex (73,8%), Colonial (60,5%), Grifols (56,9%), Caixabank (56%), Mapfre (55%), Sabadell (54,8%), Unicaja (54,3%), Rovi (53,6%) și Banco Santander (52,5%). O imagine foarte asemănătoare cu cea de acum 10 ani. În total, 17 companii din Ibex au 40% sau mai multe femei, față de cele 12 din 2014.

Exemplul companiilor listate la Ibex acționează ca un far de referință pentru celelalte, într-o țară în care IMM-urile sunt tipul de companie majoritar (și doar una din 10 implementează măsuri pentru a promova egalitatea, conform asigurătorului Hiscox, care detectează un recul față de 2023). “Mi-aș dori să meargă mai repede”, spune Carolina Vidal, secretar confederal al Femeilor, Egalității și Condițiilor de Muncă în CC OO. Legea Parității, continuă ea, a făcut ca acolo unde se sparg plafoanele de sticlă, în consiliile de administrație, să tindă să fie mai egalitare, dar în personal nu sunt și acolo încep problemele. Trebuie să intervenim în vârf, dar și de jos, susține ea.

Pentru că încă persistă sectoare foarte masculinice. Cum ar fi cel tehnologic, industria (în special cea energetică) și construcțiile, așa cum arată datele principalelor companii spaniole. Iar în ele decalajele salariale sunt foarte mari, afirmă Vidal. Cu toate acestea, femeile sunt ocupate majoritar în servicii sociale sau de îngrijire, unde salariile sunt mult mai mici. De aici și faptul că decalajul salarial a crescut la 19,6% în 2024, conform datelor Comisiilor Muncitorești.

Veriga ruptă

Există o problemă de la intrarea în companii, care apoi se perpetuează în timp. De fapt, conform Observatorului Femeii Profesioniste din Spania de la EAE Business School, aproape jumătate dintre femei, 45%, nu au fost niciodată promovate, chiar dacă au mai mult de șase ani în aceeași companie, ceea ce se întâmplă cu 37% dintre cele consultate. Iar 51% dintre ele consideră că colegii lor bărbați au avut un progres mai rapid.

María del Mar Martínez, partener la McKinsey, a măsurat împreună cu cele două colege ale sale Kweilin Ellingrud și Lareina Yee în cartea The Broken Rung pe care tocmai au publicat-o, diferența existentă între bărbați și femei în prima lor promovare în ultimii zece ani în Statele Unite: pentru fiecare 100 de bărbați care sunt promovați în manager, doar 81 de femei o fac. “Avem paritate în educația universitară, dar când ajungem în lumea muncii și la prima promovare, femeile o facem în dezavantaj, ceea ce implică faptul că traficul către vârfurile companiilor este mai mic. Rezolvarea acestei prime verigi este esențială”, subliniază Martínez. Printre altele, deoarece întârzierea în promovare poate însemna o diminuare de 25% a salariului pe parcursul carierei.

Acest prim pas afectează în special sectoare precum energia, construcțiile sau industria auto, unde femeile au un acces mai dificil și, prin urmare, promovarea. În cazul altora precum consumul, logistica și chiar sănătatea, subliniază partenerul McKinsey, cel mai mare handicap al femeilor este că rămân blocate în posturile intermediare. Iar în altele precum finanțele, tehnologia sau telecomunicațiile “sunt excluse din cele mai înalte poziții ale organizațiilor”.

A doua concluzie a analizei partenerilor McKinsey este că 50% din ceea ce o persoană va câștiga în cariera sa profesională este determinat de educația sa și cealaltă jumătate de ceea ce ei numesc capitalul de experiență. Prin urmare, ei recomandă să aibă o expunere timpurie (în primii cinci ani de muncă) la companii care vor investi în persoană și vor genera oportunități de promovare. Și să realizeze ceea ce ei numesc mișcări îndrăznețe (de sector, de companie sau de poziție) pentru ca acel capital să crească. Deoarece mai multe mișcări, generează un capital mai mare de experiență (în Statele Unite, o țară cu o mobilitate mult mai mare decât în Spania, lucrătorii care realizează 4,7 schimbări în medie reușesc să-și mărească semnificativ salariul, în timp ce cei care fac 3,7 rămân în aceeași gamă de venituri).

“Nu toate femeile vor să fie directori generali, dar vor să fie promovate”, subliniază Martínez. “Trebuie să dezmințim falsul mit că femeile sunt mai puțin ambițioase decât bărbații”, subliniază: 81% dintre persoanele de ambele sexe doresc să fie promovate. Ceea ce este confirmat de studiul EAE, care spune că șapte din zece femei spaniole doresc să fie promovate indiferent de vârsta și situația lor profesională. În ciuda acestui fapt, realitatea urmează o altă direcție. Numărul femeilor directori a scăzut cu două puncte în Spania în 2024, conform studiului Women in business 2025 al consultantului Grant Thornton, până la 38,4%. Deși această scădere nu împiedică Spania să conducă datele mondiale, după ce a înregistrat o creștere de 12,8 puncte în ultimul deceniu. Desigur, procentul de directori generali arată o scădere mai mare, de șapte puncte, până la 19,3% din total.

Acest lucru se întâmplă în ansamblul țesutului antreprenorial spaniol. Dimpotrivă, companiile listate au ridicat numărul femeilor în consiliile de administrație (până la 36,3% în medie, deși Ibex depășește 41%), conform unui studiu recent al IESE și Atrevia, pe care datele provizorii ale CNMV le confirmă. Supervizorul bursier estimează la aproape 26% procentul directorilor în companiile din indicele selectiv și la aproape 24% în ansamblul Bursei. (până la 34% în medie, deși Ibex depășește 41%). Și, de asemenea, cel al directorilor executivi în comitetele de conducere, deși continuă să fie doar doi din zece membri, conform unui studiu recent al IESE și Atrevia.

Trebuie să existe un angajament din partea companiilor de a continua să parieze pe diversitate, chiar și în vremurile puțin propice în care ne aflăm (cu președintele Donald Trump suspendând politicile de diversitate în Statele Unite), și, de asemenea, proactivitate din partea femeilor în fața progresului carierei lor profesionale, pentru care trebuie să traseze o strategie de urmat, să profite de contactele lor și să le ceară să le promoveze, la fel cum fac și bărbații, explică partenerul McKinsey. “Dacă nu continuăm să împingem, vor exista mai multe regrese pentru femei”, avertizează ea.

Produsul intern brut global ar putea crește cu 20% în următorul deceniu dacă femeile ar avea aceleași oportunități ca bărbații, subliniază o analiză recentă a Oliver Wyman. Dacă populația feminină ar înceta să câștige în medie 80% din ceea ce percep bărbații, ar avea mai mult de două treimi din drepturile legale pe care le posedă ei și accesul lor la piața muncii ar înceta să fie limitat. Dacă s-ar sparge plafoanele de ciment și de sticlă.

Gestionarea investițiilor este treaba bărbaților

Un articol recent al Comisiei Naționale a Pieței de Valori arată clar că mutarea investițiilor este ceva propriu genului masculin, deoarece cel feminin este subreprezentat sistematic în vârfurile celor peste 500 de entități înscrise în CNMV, unde, da, 48% dintre angajați sunt femei. În entitățile financiare nelistate (administratori de fonduri de titluizare, de instituții de investiții colective, companii de investiții de consiliere, de servicii de finanțare, agenții de valori și societăți de investiții de capital variabil), prezența femeilor în consiliile de administrație oscilează între 11% și 18% (cu excepția sicav, unde crește până la 35%) iar în posturile de conducere abia adaugă 19% (iar în cazul societăților de valori, scăzând). Industria de gestionare a activelor a atins un record de 833.000 de milioane de euro în al treilea trimestru al anului 2024. 15% din fondurile gestionate sunt conduse de femei. Dar “acestea se confruntă cu rate mai mari de rotație a forței de muncă (42%)” decât bărbații (28%).