Fostul guvernator al băncilor centrale din Canada și Regatul Unit, Mark Carney, un economist și finanțist de prestigiu, fără mandat parlamentar sau experiență politică, va fi prim-ministrul canadian, succedându-l pe Justin Trudeau – în funcție din 2015 – după victoria sa în alegerile primare ale Partidului Liberal.

Principala sa provocare va fi să facă față războiului tarifelor și amenințărilor anexioniste ale lui Donald Trump, care intenționează să transforme Canada în cel de-al 51-lea stat al Uniunii. Sarcina sa cea mai urgentă va fi convocarea de alegeri pentru a profita de schimbarea de tendință provocată de trumpism în opinia canadienilor față de liberali, care de la revenirea republicanului la Casa Albă și-au redus dezavantajul față de conservatori.

Trudeau și-a anunțat retragerea în ianuarie, din cauza uzurii provocate de 10 ani la conducerea Executivului, lucru care s-a reflectat clar în sondaje, în care Pierre Poilievre, liderul Partidului Conservator, și-a dublat așteptările de vot față de rivalii săi. Carney a câștigat detașat alegerile interne de duminică: a obținut 85% din voturi. Mult în urmă, cu doar 8%, a rămas fosta ministră de Finanțe Chrystia Freeland, a cărei demisie a provocat actuala criză politică și a grăbit abandonul lui Trudeau.

Cu această operațiune de schimbare în partid și în Guvern și cu ajutorul inestimabil al lui Trump, liberalii au reușit să reducă distanța față de rivalii lor până la doar șapte puncte, în timp ce Carney, noul lor lider, îl depășește deja pe conservator în preferințele electorilor ca viitor prim-ministru. În favoarea lui Poilievre joacă, totuși, impulsul de alternanță după un deceniu de dominație liberală. Împotriva sa, acționează mimetismele sale trumpiste, atât prin discursul său naționalist, cât și prin similaritatea criticilor sale la adresa lui Trudeau cu privire la inflație și la politica migratorie.

Deși alegerile sunt programate pentru octombrie, Mark Carney este interesat să meargă cât mai curând la urne pentru a profita de vântul care, ca reacție, suflă în favoarea sa de la Washington și, în cazul în care câștigă, să abordeze cu o bază solidă discuțiile spinoase cu Casa Albă. Deși vor fi centrate pe tarife și pe controlul frontierelor, asupra lor va cântări propunerea anexionistă insuportabilă a vecinului său, paralelă cu cea formulată cu privire la Groenlanda. Cu ambele, Trump intenționează să aibă un acces mai mare la Arctica și la extracția de minerale rare, pe care le consideră vitale în disputa sa cu China pentru hegemonia mondială. Viitorul electoral al Canadei, încă incert, indică tendința care ar putea apărea în țările până acum aliate cu SUA, ca rezultat al instrumentalizării avantajoase pe care Trump o face alianțelor construite în o sută de ani și dinamitate de el în doar câteva săptămâni, pentru a da naștere unei relații comerciale și diplomatice care se mișcă între tranzacție și șantaj.