8.132 de orașe și localități din Spania se confruntă cu sarcina de a opri emisiile de dioxid de carbon (CO₂), principalul gaz cu efect de seră. Majoritatea municipalităților amână investițiile „verzi”, dar unele se străduiesc să atingă neutralitatea climatică cât mai curând posibil. Printre acestea, se remarcă patru orașe mari: Barcelona, Vitoria, Zaragoza și Valladolid, care, în urmă cu trei ani, s-au angajat în fața Comisiei Europene să atingă zero emisii până în 2030. Madrid, Valencia și Sevilla și-au asumat, de asemenea, aceste angajamente, dar ritmul lor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră este mai lent sau incert.

În capitala Cataloniei, emisiile au scăzut de la 3,5 milioane de tone de CO₂ în 2019 la 2,79 milioane de tone în 2023. Adică, fiecare locuitor din Barcelona este responsabil pentru emiterea a 1,6 tone de gaz poluant, în timp ce, în urmă cu patru ani, acest indicator era de 2,3 tone. Cu toate acestea, situația inițială în Madrid a fost mai gravă: în urmă cu cinci ani, fiecare madrilen emitea 3,1 tone de CO₂ pe an, iar în 2022 acest indicator a scăzut la 2,5 tone, conform calculelor prezentate de municipalități Comisiei Europene. „Obiectivul pare utopic, dar am înțeles întotdeauna că este necesar să fim în avangarda luptei împotriva schimbărilor climatice și, în acest proces, creăm soluții. Acordul cu Comisia Europeană nu este obligatoriu. Nu este un contract, ci un angajament politic. Și dacă nu îl respecți, vei fi prezentat într-o lumină proastă”, avertizează Ramon Canal, directorul Cabinetului Tehnic de Planificare al Primăriei din Barcelona (PSC).

Sarcina este titanică, iar funcționarii municipali intervievați sunt de acord că obiectivul de a atinge zero emisii în doar cinci ani este foarte puțin probabil, dar acesta este calea de a ne concentra asupra acestui obiectiv și de a ne asigura că este atins cât mai curând posibil. Sarcina urbană de a opri emisiile directe și indirecte – de exemplu, din cauza energiei consumate – include: reconstrucția clădirilor pentru a economisi energie cu implicarea sectorului privat al construcțiilor; decarbonizarea surselor de căldură și frig; producerea de energie regenerabilă; electrificarea completă a transportului urban, cu accent pe mobilitatea activă; creșterea numărului de spații verzi și reducerea producției de deșeuri. Gospodăriile sunt responsabile pentru 22% din volumul total al emisiilor de gaze cu efect de seră din Spania, conform datelor Institutului Național de Statistică (INE).

Barcelona are deja o mare care atenuează frigul și căldura și o densitate mare a populației, ceea ce creează condiții favorabile pentru reducerea contribuției la încălzirea globală. Emisiile din transport au scăzut cu 7% în ultimii patru ani, dar cele mai semnificative investiții sunt direcționate către reconstrucția și creșterea eficienței energetice a clădirilor, dintre care 80% sunt asigurate de asociațiile de locuințe. Pentru îmbunătățirea sănătății locuitorilor săi, investițiile până în 2030 se vor ridica la 6,963 miliarde, dintre care investițiile publice vor reprezenta 29%, iar 71% – private (51% – gospodării și 20% – companii), conform datelor oficiale.

Pe platoul nordic, Valladolid (PP) a elaborat un plan de reducere a emisiilor, cu accent pe emisiile provenite de la clădiri, și intenționează să utilizeze biomasă din munții din apropiere pentru a alimenta toate cazanele care încălzesc apartamentele în 2030. „Decarbonizăm încălzirea orașului cu 65% datorită celor 200 de kilometri de conducte și investițiilor de 200 de milioane. În ciuda faptului că schimbările climatice sunt un subiect polarizat, oamenii simt că îi afectează, în special sănătatea lor, deși nu ne dăm încă seama de costul vieților pe care îl implică”, subliniază Angela Rivada, coordonatorul programelor europene în Primăria din Valladolid. În 2019, orașul castilian începea cu cele mai mari emisii pe cap de locuitor – 4,9 tone, reducându-le la 4,6 tone în 2022. Atingerea neutralității climatice îl va costa 1,534 miliarde, conform calculelor municipale.

Municipalitatea a creat o rețea de 162 de organizații private, angajate în eradicarea emisiilor, și are 150 de ambasadori pentru această misiune ca oraș, promovată prin echipa de fotbal Real Valladolid. „Beneficiile sunt pe termen lung, dar economiile sunt vizibile din punct de vedere al sănătății, energiei, precum și în asigurare, datorită reducerii riscurilor”, notează Rivada.

Vitoria (PSOE) își propune să reducă emisiile în toate sectoarele cheie, ceea ce va necesita investiții suplimentare din partea municipalității în valoare de 1,7 miliarde până în 2030, dar aceste costuri vor aduce economii la cheltuielile curente în valoare de 1,633 miliarde și beneficii, cum ar fi îmbunătățirea calității aerului și a sănătății, estimate la 347 milioane. Adică, având în vedere perspectiva pe termen lung, investițiile merită. „Nu cred că vom atinge neutralitatea climatică în 2030, dar este important să ne apropiem de ea foarte repede. Cine vă spune contrariul, minte ca un nebun. Orașele sunt un poligon de experimente, pentru a încerca și a alerga mai repede, astfel vom avea nevoie de mai puțin timp pentru a ajunge la țintă”, consideră Andres Alonso, șeful departamentului de sustenabilitate, climă și energie al municipalității basce.

Care ar fi scenariul pentru Vitoria dacă ar decide să nu investească în reconversia sa? „Nu avem o cifră globală pentru impacturile climatice, dar, de exemplu, la nivelul inundațiilor, pentru fiecare euro investit economisim șase euro produși de pagube”, subliniază Alonso. Zaragoza (PP) și-a redus emisiile de gaze cu efect de seră cu 8% în perioada 2019-2021, ultimul an cu cifre, când a emis 2,1 milioane de tone de CO₂. Municipalitatea evidențiază proiecte precum pădurea locuitorilor din Zaragoza, care numără 170.000 de arbori și arbuști, atât în zona urbană, cât și în cea suburbană.

În acest grup de orașe angajate, există și exemple opuse, cum ar fi exemplul Primăriei din Sevilla (PP), care, în urmă cu o lună, a anunțat achiziționarea a 70 de autobuze noi pentru 35 de milioane, dintre care 60 vor fi poluante, deoarece vor arde gaz, și doar 10 vor fi electrice. Cu o durată de viață de aproximativ 15 ani, capitala Andaluziei demonstrează modul în care investițiile sale nu corespund obiectivului de zero emisii. În plus, achiziționarea autobuzelor pe gaz astăzi este o achiziție neeconomică, făcută pe cheltuiala fondurilor publice, așa cum au arătat datele Primăriei din Barcelona.

Un studiu recent al capitalei catalane arată că costul inițial al unui autobuz pe gaz de 306.000 de euro crește până la costul final după 15 ani de utilizare și 675.000 de kilometri parcurși la 1,4 milioane, ceea ce este chiar mai scump decât un autobuz diesel, care rămâne la 1,2 milioane. Pe de altă parte, un autobuz electric, cu un preț inițial mediu de 560.000 de euro, acumulează un cost total pe durata de viață de 1,15 milioane, inclusiv costurile cu energia, infrastructura și întreținerea.

Municipalitatea din Sevilla subliniază că neutralitatea climatică o va costa 1,642 miliarde, dar recunoaște că doar 6% vor fi fonduri publice (98 de milioane), iar restul este lăsat pe seama „grupurilor interesate ale orașului”, potrivit unui reprezentant. Cu toate acestea, misiunea municipală de a opri emisiile de dioxid de carbon este o necunoscută totală în oraș, iar în cei trei ani de existență nu au fost desfășurate campanii de diseminare a acesteia. Municipalitatea evidențiază 700 de puncte de încărcare pentru mașini electrice pe străzile orașului, dar doar 284 – mai puțin de jumătate – sunt active, conform datelor distribuitorului Endesa. Primarul José Luis Sanz, care a refuzat să se pronunțe cu privire la progresele Sevillei în domeniul decarbonizării, conduce Rețeaua Orașelor pentru Climă a Federației Spaniole a Municipalităților și Provinciilor.

„Progresul orașelor este monitorizat cu atenție. Dacă există indicii că un oraș nu își va atinge obiectivele, responsabilii misiunii își vor oferi sprijinul orașului. Ca măsură extremă, participarea orașului la misiune poate fi suspendată”, avertizează surse din Comisia Europeană. Primăriile din Madrid și Valencia au refuzat să ofere detalii despre succesele lor în domeniul decarbonizării, ca răspuns la întrebările acestui ziar. Din cele 360 de milioane mobilizate de Comisia Europeană pentru 100 de orașe, până în prezent, șapte orașe spaniole au primit 29. Dintre acestea, Madrid a primit 11 milioane, Barcelona – 8,9, iar Sevilla – niciunul.

La cele șapte orașe spaniole ale Misiunii Orașelor s-au adăugat încă zece, care au elaborat, de asemenea, planuri de acțiune prin platforma națională citiES 2030 și care numără 10 milioane de locuitori: Malaga, Gijón, Bilbao, Cartagena, Pamplona, Santa Cruz de Tenerife, Santander, Soria, Toledo și Viladecans. „Acțiunile cetățenilor și ale întreprinderilor sunt cruciale pentru atingerea obiectivelor climatice ale orașelor, deoarece acestea reprezintă aproximativ 85% din emisii. Prin urmare, municipalitățile încheie acorduri cu întreprinderile și alte organizații, angajate în obiectivele de decarbonizare”, conchide Julio Lumbreras, coordonatorul Misiunii Orașelor pentru Comisie, NetZeroCities, și directorul citiES 2030.