Strabon, geograf grec din secolul I î.Hr.

Strabon, geograf grec din secolul I î.Hr., căruia i se atribuie (posibil apocrif) fraza că o veveriță ar putea traversa Peninsula Iberică dintr-un capăt în altul fără să se dea jos din copac, menționa deja cidrul în scrierile sale. Asturia produce peste 40 de milioane de sticle din această băutură de mere fermentată pe an (80% din tot ceea ce se consumă în Spania), iar importanța sa depășește reputația gastronomică: este un adevărat simbol cultural. Ce reflectă mai bine identitatea asturiană decât un "culín" (o porție mică) de cidru turnat corect? Prin urmare, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) a decis, în decembrie 2024, să-i acorde cea mai înaltă recunoaștere și să-l numească patrimoniu cultural imaterial al umanității. Această mișcare este apogeul eforturilor multor oameni și organizații menite să asigure un viitor și o calitate mai strălucitoare ca niciodată pentru această băutură.

Cidrul a făcut parte din istoria Asturiei de secole și, uneori, a fost personajul principal. În Evul Mediu, călugării din mănăstiri și țăranii produceau această băutură în mici "llagares" (cidrerii). Consumul său a fost întotdeauna popular, dar în secolul al XIX-lea, odată cu venirea industrializării, producția sa s-a putut extinde și ajunge în "chigres" - baruri tradiționale cu o atmosferă prietenoasă, de cartier, fără de care rolul acestei băuturi de mere în folclorul asturian ar fi fost cu totul altul. De exemplu, a fost fundamental în mișcările muncitorești și miniere din regiune, care l-au considerat al lor.

Atât în "chigres" (baruri tradiționale), cât și la sărbătorile populare, atmosfera prietenoasă este asociată cu cidrul încă din secolul al XIX-lea. *Les Fartures (Turismo Asturias)*

Din 2003, există o denumire de origine protejată (DOP) "Cidru din Asturia", o etichetă care garantează utilizarea soiurilor locale de mere în producție și cea mai înaltă calitate. Recunoașterea sa ca patrimoniu mondial este o confirmare definitivă a importanței acestei băuturi în economia, societatea și cultura locală.

Sticlă ridicată sus, braț vertical neclintit (luând cuvintele poetului Pedro Garfias), cidrul care cade și se sparge de marginea paharului din sticlă obligatoriu subțire, pentru a-și elibera aroma. Turnarea cidrului este o tradiție și o măiestrie. Chiar și modul în care se consumă cidrul, în porții mici, care trebuie băute imediat după turnare, saturate cu oxigen, vorbește despre coduri care arată că nu este doar un toast sau o băutură cu care să te răcorești sau să te bucuri în compania prietenilor: în spatele ei se află o întreagă cultură, un element cheie în recunoașterea valorii sale internaționale.

La turnare, cidrul cade și se sparge de marginea paharului din sticlă obligatoriu subțire, pentru a-și elibera aroma. *Sidrerías de Asturias (Turismo Asturias)*

Și dacă modul său de servire conține atâtea nuanțe și este atât de recognoscibil, nu sunt mai puțin recognoscibile locurile unde ar trebui băut. În Asturia există aproximativ 500 de cidrerii, care din 2017 s-au unit și sub egida mărcii "Cidrerías de Asturias, Calitate Naturală", astfel încât consumatorul să poată distinge acele unități care păstrează cu grijă tradițiile. În ele, fiecare înghițitură poate fi însoțită de preparate tradiționale: altfel, nu se obține marca.

"Aici prețuim «palu» (partida) și «lote» (sortiment)", explică cei de la Cultura Sidrera de Asturias; "pentru că cidrul nu este același pe tot parcursul anului și există întotdeauna butoaie care se remarcă și câștigă concursuri prestigioase în Nava, Gijón/Xixón, Villaviciosa sau Gascona. Ele sunt cele mai solicitate, iar cidreriile adoră să se laude că le servesc la ele, precum și că au cele mai bune fructe de mare din Cantabria, cel mai bun cachopo sau fabada de la care poți rămâne fără cuvinte".

Spălarea merelor pentru producerea cidrului. *Turismo Asturias*

Când armonia este mâncare. Turte din făină de porumb cu picadillo, fabes cu scoici, arici de mare... cu cidru. Ce cu ce? După cum remarcă enologii, gastronomi (și enoriașii), aciditatea și prospețimea cidrului intensifică gustul fabadei, echilibrează intensitatea Cabralesului și subliniază calitatea peștelui proaspăt și a fructelor de mare din Cantabria.

Prin urmare, nu este doar un element suplimentar, încă o combinație: este necesar. Atât de mult încât nu este doar băut, ci și folosit în bucătărie. Rețete precum merluza în cidru, scoici în sos de cidru sau chipirones afogaos, datorită acestui ingredient, capătă o notă fructată și acrișoară. Iar în ultimii ani, când gastronomia spaniolă a ocupat poziții de top în lume, posibilitățile cidrului în bucătărie s-au înmulțit.

Traseele cidrului permit vizitatorilor să afle despre procesul de producție, să participe la culesul merelor și să guste cidrul în "llagares" (cidrerii) tradiționale. *Turismo Asturias*

Cultura cidrului este un mod de viață, care este întruchiparea ospitalității și a apropierii asturiene. Iar odată cu recunoașterea obținută în 2024, se deschide o nouă ușă: turismul cidrului. Trasee ale cidrului care permit vizitatorilor să afle despre procesul de producție, să participe la culesul merelor și să guste cidrul în "llagares" (cidrerii) tradiționale.

În Asturia, cidrul este mai mult decât o simplă băutură: este o legătură cu istoria, o expresie culturală și acum un patrimoniu recunoscut la nivel mondial. Încă un motiv să ridicăm un pahar, să bem și să continuăm să sărbătorim această tradiție, care a reușit să depășească granițele, fără a-și pierde esența.