Venezuela plănuiește o reformă constituțională

Într-unul dintre cele mai recente episoade din „Super Bigote”, un desen animat de propagandă în care Nicolás Maduro apare ca un supererou în chiloți peste colanți și cu un inel de putere de smarald, reforma constituțională este prezentată ca un nou instrument pentru a salva Venezuela de dușmani. În serial, precum și în discursurile sale oficiale, președintele a declarat că transformările Constituției din 1999 își propun să o „facă mai puternică împotriva celor care au săvârșit acte în detrimentul țării”. După 25 de ani, „costumul” constituțional, care este și o moștenire a lui Hugo Chávez, care susține revoluția bolivariană, a început să devină strâmt pentru moștenitor.

Venezuela plănuiește o nouă reformă constituțională care, potrivit lui Maduro însuși, va fi elaborată în doar trei luni de o comisie formată din cei mai loiali susținători ai săi. În mâinile procurorului Tarek William Saab; ale soției sale, Cilia Flores; ale vicepreședintelui, Delcy Rodríguez; ale șefilor forțelor politice pe care le controlează și ale altor oficiali și aliați se află revizuirea unei propuneri care acoperă 80 din cele 350 de articole ale constituției actuale. „Această fată (Constituția) tocmai a împlinit 25 de ani și suntem gata să deschidem porțile dezbaterilor pentru a o adapta la noile vremuri. Este momentul potrivit”, a spus Maduro, prezentând documentul într-un dosar roșu.

Chavismul urmează să consolideze un model autocratic închis, în care poate gestiona fără riscuri largă respingere populară care s-a manifestat la ultimele alegeri. Maduro și-a început al treilea mandat pe fondul acuzațiilor opoziției că a furat alegerile într-un proces care nu poate fi considerat democratic, așa cum au declarat observatorii internaționali prezenți pe 28 iulie. Anterior, în 2017, chavismul a suprimat luni de proteste civile prin convocarea unei Adunări Constituante care a funcționat mai bine de doi ani fără a elabora o nouă Constituție. Obiectivul politic de atunci era blocarea activității Parlamentului, pe care opoziția îl câștigase pentru prima dată. Astăzi, scenariul este diferit.

„Scopul acestei reforme este de a rămâne la putere fără a avea majoritatea”, spune Benigno Alarcón, directorul Centrului de Studii Politice și Guvernamentale al Universității Catolice Andrés Bello. „Acest lucru ne face să credem că, aparent, vom avea modificări ale mecanismelor de legitimare care până acum se făceau prin alegeri”. Anul trecut, au fost adoptate deja o serie de legi care vizează aplicarea unui filtru participării opoziției la alegeri. Președintele Adunării Naționale, Jorge Rodríguez, care a amenințat cu reformarea legislației electorale, a renumărat și a declarat că trebuie să aștepte modificările constituționale. „Aspirația noastră trebuie să fie ca niciun hoț, dezertor, om fără patrie, violent, fascist să nu mai fie niciodată candidat la absolut nicio funcție aleasă de popor în Venezuela, niciodată mai mult”, s-a justificat el atunci.

În timpul prezentării propunerii, Maduro a cerut includerea unor pedepse „draconice” pentru cei care încearcă să atenteze la pacea țării. „Constituția ar trebui să precizeze clar că Venezuela nu va tolera nicio amenințare fascistă, sionistă, neofascistă sau de orice altă natură și trebuie pedepsită în modul cel mai draconian”, a spus el. Anterior, el ceruse deja aprobarea închisorii pe viață pentru corupție.

Puterea comunală

Dar una dintre modificările pe care Maduro le-a propus cel mai concret este modificarea geometriei puterii politice prin includerea organului comunal în ierarhia de guvernare, care până acum formează puterea națională, regională și municipală. Pe structurile comunale se bazează aparatul de control politic și social al chavismului. Aceste organe sunt activate în timpul alegerilor, dar ele gestionează și un model de ajutor în distribuirea alimentelor și a gazului în comunități. Anul trecut, au avut loc mai multe alegeri la care nu a participat toată țara. În aceste procese cu participare scăzută, sunt aprobate proiecte pe care executivul național le finanțează direct, ocolind organele intermediare.

Statul comunal este o obsesie veche a chavismului, care a fost respinsă la alegerile din 2007 în timpul reformei constituționale din 69 de articole propusă de același Chávez. Această pretenție a dus la prima sa înfrângere la alegeri și nu a avut de ales decât să recunoască opoziției „victoria sa de rahat”, așa cum a spus el atunci la televizor. Doi ani mai târziu, a urmat revanșa și, printr-un amendament, a introdus realegerea nelimitată în toate funcțiile, ceea ce a distrus complet alternanța politică care susține democrațiile. Atunci a fost o reformă a Constituției care a făcut parte din primele sale lucrări când a ajuns la putere în 1999. Chávez a depus jurământul pe o constituție pe care a numit-o „muribundă” și și-a început guvernarea cu convocarea unei adunări constituante pentru ca Venezuela să înceapă de la zero.

Se știe puțin despre această nouă reformă. Maduro a dat 90 de zile (până la 15 mai) pentru ca reforma să fie gata de aprobare de către Adunarea Națională și apoi la alegeri. Acest termen expiră cu puțin timp înainte de alegerile pentru guvernatori și deputați, amânate pentru 25 mai. Președintele a menționat, pe lângă includerea puterii comunale, alte trei obiective pe care le urmărește: „o nouă societate pentru a proteja familia de influența tehnologiilor și a noilor forme de comunicare”, „un nou model economic al viitorului pentru o economie invulnerabilă la atacurile externe” și „reînnoirea juridică a mecanismului constituțional”.

Juristii se tem ca reforma va duce la adoptarea unei noi Constitutii de contrabanda pentru legalizarea „autocratiei inchise” in care s-a transformat guvernul Maduro dupa ultimele alegeri. „O reformă de o asemenea amploare necesită o situație normală. O țară cuprinsă de represiune și probleme economice enorme este puțin probabil să fie pregătită pentru astfel de modificări constituționale”, reflectă un avocat constituționalist care preferă să nu-și dezvăluie numele de teamă de represalii. „Constituția există pentru a proteja drepturile și a limita exercitarea puterii. Când devine incomod, începi să o reformezi, dar pacea este în joc. Societatea va respinge în cele din urmă această reformă și, fără îndoială, va exista mai multă tensiune politică.”

Alarcón susține că, potrivit sondajelor recente, dorința de a vota la următoarele alegeri nu atinge 20%. Opoziția s-a retras într-un fel de retragere din cauza persecuției liderilor politici și a observatorilor electorali după 28 iulie și și-a reorientat strategia pe scena internațională. Respingerea reformei, totuși, ar putea deveni un nou front de conflict care va crește presiunea internă asupra guvernului.