Într-o lume în care scriem mai mult decât vorbim, mesajele scurte, monosilabice și emoji-urile pot duce la interpretări eronate. Experții numesc acest fenomen „dry texting” (textare uscată).

Răspunsul la un mesaj lung cu un „ok” sec. Scrierea unui „haha” la o anecdotă presupus amuzantă care invită la mai multe detalii. Trimiterea unui emoji cu sărut într-o discuție controversată care necesită o dezbatere amplă – toate acestea sunt modalități de a schimba tonul și de a opri brusc o conversație digitală. Acesta este „dry texting”, sau „mesajele uscate” – o modalitate pasiv-agresivă de răspuns, care implică utilizarea frazelor monosilabice, a răspunsurilor scurte și a emoji-urilor, care întrerup cursul conversației, provocând o senzație de disconfort.

Într-o epocă în care am învățat să citim printre rânduri, să recunoaștem sensuri ascunse în scris (în cazul WhatsApp – negru pe oliv), interpretarea cuvintelor, simbolurilor, tonurilor și emoji-urilor a devenit un sport mondial pentru o societate hiperconectată, în care oamenii se simt din ce în ce mai deconectați emoțional.

„Dry texting” este o reflectare clară a acestui lucru: mesaje reci, concise, care nu implică stabilirea unei legături, explică Ami Bondía, comunicator, speaker și scriitor. Un simplu „ok” sau „bine” poate să nu pară atât de semnificativ... dar, în funcție de moment și de context, poate provoca mai multă durere decât tăcerea. Limbajul digital este lipsit de ton, expresie, intenție vizibilă. Prin urmare, destinatarul mesajului folosește propriul său filtru emoțional, care nu este întotdeauna cel mai optimist. Adesea, în spatele acestei „textări uscate” nu există intenție rea, ci doar oboseală, automatism sau lipsă de abilități de comunicare. Dar dacă se repetă, simțim o lipsă de interes sau chiar indiferență. De fapt, de multe ori este o lipsă de educație emoțională în mediul digital. De aceea, recuperarea căldurii și a intenției în lumea virtuală devine un act de responsabilitate”, – afirmă ea.

Albert C., un manager de proiect de 42 de ani, are un prieten care îi răspunde constant cu fraze aspre care îl enervează. El mărturisește că, deși ar trebui să se obișnuiască, această formă de răspuns îl enervează. „Nu-mi pasă că acesta este stilul său. Când îi propun ceva ce nu i se potrivește, el răspunde, de exemplu, „ocupat” sau „altă dată”, fără a intra în detalii. Din cauza asta simt că nu este deloc interesat de prietenia noastră. Știu că sunt oameni care comunică uscat în mesaje, dar el nu este, așa că, atunci când răspunde monosilabic, mă enervez”, – spune el. Astfel de mesaje pot răni sentimentele interlocutorului și pot afecta orice relație, de la prietenie la muncă. De fapt, pe TikTok există multe videoclipuri în care utilizatorii se întreabă cum să reacționeze la astfel de răspunsuri aspre.

Mar España, autoarea cărții (Roca Editorial, 2025), consideră că cel mai bine este să îi faci celeilalte persoane să înțeleagă cum o face să se simtă comportamentul său. „Se spune că emoțiile, dacă nu sunt exprimate, putrezesc. Cheia este să exprimăm acest lucru cu respect, numind faptul fără evaluare subiectivă, exprimând sentimentele și nevoile noastre. Și dacă cealaltă persoană nu reacționează la nevoia noastră de respect, trebuie luate măsuri”, – spune ea. „Este important ca oamenii să se poată întoarce la valorile lor și să măsoare consecințele amprentei lor digitale pentru ceilalți. Ceea ce se întâmplă în rețea are consecințe penale, civile, administrative și etice pe pământ”, – spune España.

Mai mult: în iulie 2023, utilizarea unui emoji într-o conversație WhatsApp între un antreprenor și un fermier nu a putut fi lipsită de semnificație, dobândind astfel o forță juridică. Este vorba despre faptul că antreprenorul Kent Mickleborough l-a întrebat pe fermierul Chris Achter dacă acceptă condițiile propuse, răspunzând cu un emoji cu degetul mare în sus. Curtea a considerat că utilizarea emoji-ului a fost suficientă pentru a înțelege că acceptă acordul și, astfel, după cum a subliniat Mar España, a devenit clar că legea nu ignoră modul în care tehnologia este utilizată zilnic.

Având în vedere că învățăm să ne certăm și să ne certăm personal, ar putea trimiterea de semnale ambigue în mesaje text să ne facă să facem față mai rău conflictelor pentru care nu există un ecran? Emily Lawrenson, manager de comunicare la Qustodio, consideră că comunicarea prin mesagerie elimină multe elemente care ne ajută să ne înțelegem, cum ar fi limbajul corpului, intonația și răspunsul imediat al celeilalte persoane. „Dacă lăsăm conversațiile importante în mâinile tehnologiei digitale, pierdem oportunități de a dezvolta abilități de rezolvare a conflictelor și lăsăm deoparte semnale cheie care ne ajută să interpretăm intențiile celeilalte persoane”, – spune ea. Ea consideră că acest lucru este deosebit de relevant pentru adolescenți și tineri, care au crescut cu acest tip de comunicare, dar încă învață interacțiunea socială.

„Neînțelegerile digitale pot fi transferate în conflicte în viața reală și pot avea un impact de durată asupra relațiilor. Abilitatea de a echilibra ambele moduri de comunicare este necesară pentru construirea unor legături sănătoase. Aceste tipuri de mesaje sunt foarte susceptibile la neînțelegeri, deoarece le lipsesc emoțiile, contextul sau intonația – elemente cheie pentru interpretarea corectă a unei conversații”, – spune ea. Deoarece limbajul corpului și expresia facială nu sunt implicate, este ușor să primești mesajul ca fiind rece sau distant, chiar dacă nu există intenție rea.

Ghosting, practica dispariției virtuale sau lăsarea unui mesaj necitit, a devenit un clasic al conversațiilor digitale, în mare parte datorită aplicațiilor de întâlniri. Acest comportament este foarte dăunător, deoarece, din cauza lipsei de încheiere, apar îndoieli și presupuneri care fac ca această conversație, finalizată fără nicio explicație, să rămână în memorie și să alimenteze bârfele epuizante ale celui care a văzut cum conversația sau chiar relația s-a încheiat. Tehnologia, care ar trebui să unească și să promoveze comunicarea, a făcut în același timp mai ușoară ignorarea celorlalți. Mar España notează că universul tehnologic folosește metode de validare socială și recompense prin modele dependente, care afectează profund respectul de sine și esența oamenilor. „Din ce în ce mai mult, și mai ales pentru tineri, scopul comunicării noastre virtuale este de a obține această validare socială, bazată pe extern și superficial. Și dacă cineva este stigmatizat, prejudiciul are un impact mult mai mare, poate fi viral, imediat și omniprezent”, – explică ea.

Bondía avertizează că mesajele scrise nu permit o comunicare bogată în nuanțe. „«Cred că este bine» poate suna neutru sau poate suna ca „nu-mi pasă”, în funcție de cine o citește și de cum se simte în acel moment. Și când nu clarificăm lucrurile, conflictul este înrădăcinat. De aceea, mai mult ca niciodată, este necesar să educăm abilitățile emoționale și de comunicare. Într-o astfel de lume digitală, capacitatea de a comunica din autenticitate este o superputere”, – spune ea. Concluzie? Dacă aveți îndoieli în răspunsul „ok”, sunați la telefon.