
În câteva cuvinte
Cecilia Vicuña, o artistă chiliană renumită, premiată cu Art Basel, își împărtășește gândurile despre creație, frică și recunoaștere într-un interviu.
Cecilia Vicuña, o artistă chiliană renumită, premiată cu prestigioasa distincție Art Basel, și-a împărtășit gândurile despre frică, creație și călătoria vieții într-un interviu. La cei 78 de ani ai săi, Vicuña continuă să inspire, iar operele sale sunt expuse în expoziții din întreaga lume.
Vicuña, care obișnuia să creadă că va muri necunoscută, a trecut printr-o călătorie dificilă. Ea și-a creat primele lucrări în anii dictaturii lui Pinochet, fiind exilată la Londra și Bogota. Creația sa include „palabrarmas” (jocuri poetice cu cuvinte), „basuritas” (sculpturi din obiecte găsite) și „artă precară” (sculpturi efemere din materiale naturale).
Punctul de cotitură în cariera lui Vicuña a fost anul 2017, când lucrările sale au început să primească o largă recunoaștere. Artista a fost distinsă cu Premiul Eric și Wendy Schmidt pentru contribuția sa la artă și protecția mediului. De asemenea, numele ei a apărut în lista ArtReview, care recunoaște cele mai influente personalități din domeniul artei.
În prezent, lucrările lui Cecilia Vicuña pot fi văzute în expoziții din Brooklyn, Miami, Varșovia și Bruxelles. Într-un interviu, artista a împărtășit experiența ei de viață în New York, a vorbit despre importanța conștientizării, despre capacitatea de a depăși frica și despre modul în care a reușit să rămână fidelă creației sale.
Vicuña a subliniat că frica distorsionează realitatea și că este important să înveți să te relaxezi în interiorul ei. De asemenea, ea a menționat că pentru ea a devenit importantă conștientizarea faptului că percepția și conștientizarea a ceea ce este perceput – sunt lucruri diferite. Potrivit artistei, capacitatea de a fi în armonie cu sine și cu lumea este cheia creației.
Primirea premiului Art Basel, Vicuña consideră că este o recunoaștere a importanței cooperării în lumea artei. Acesta, după cum a spus ea, este un premiu pentru întreaga comunitate.
În concluzie, artista a menționat că „cel mai important lucru este moartea”.