Fundația Joan Miró din Barcelona celebrează 50 de ani de existență. Cu această ocazie, artiști, arhitecți și personalități culturale reflectă asupra moștenirii marelui maestru catalan și asupra rolului Fundației în viața culturală contemporană.

Fundația Joan Miró, opera artistului însuși și a arhitectului Josep Lluís Sert, și-a deschis porțile la 10 iunie 1975, dorind să devină un centru de artă viu pentru oraș. Pentru a marca acest jubileu, sunt planificate evenimente festive, o retrospectivă, o expoziție despre legătura lui Miró cu Statele Unite, concerte și ateliere. Cu toate acestea, mulți consideră că cea mai bună modalitate de a celebra moștenirea lui Miró este un dialog viu, un schimb de opinii care dezvăluie trecutul Fundației și opera artistului, pentru a identifica căile de dezvoltare.

Unul dintre stereotipurile despre Miró este imaginea unui pustnic izolat în atelierul său. Cu toate acestea, după cum notează criticii de artă, artistul a căutat să combine libertatea creativă cu o poziție socială activă. Fundația a fost concepută ca un loc de discuție liberă, de întâlniri ale poeților, muzicienilor, artiștilor. Miró a dorit să creeze nu un muzeu în sens tradițional, ci un spațiu viu pentru creație și comunicare, deschis noilor idei.

Arhitectul Jaume Freixa, care a lucrat la extinderea Fundației, subliniază că clădirea a crescut aproape imperceptibil, păstrând spiritul stabilit de Sert. Extinderile au fost efectuate cu respect pentru proiectul original, pentru a nu transforma Fundația într-un monstru arhitectural.

Artiști și personalități culturale, precum Antoni Llena, își amintesc atât momente fericite, cât și momente triste asociate cu Fundația. Printre evenimentele triste se numără pierderea unei părți semnificative a colecției Miró, care a fost mutată la Madrid. Cu toate acestea, au existat și momente de bucurie – organizarea de expoziții, cooperarea cu Fundația și posibilitatea de a se scufunda în lumea creației marelui maestru.

Fundația Joan Miró astăzi nu este doar un depozit al lucrărilor artistului, ci și un loc pentru proiecte noi, experimente și descoperiri. Rămâne o bijuterie a coroanei culturale a Barcelonei, un loc unde arta continuă să trăiască și să se dezvolte, inspirând noi generații.