Corupția nu este un fenomen de mere putrede, ci de cireșe care se agață unele de altele într-un coș. Aceasta este premisa de la care pornește articolul despre situația din cadrul Partidului Socialist Muncitoresc Spaniol (PSOE).

Autorul subliniază că fenomenul corupției rareori este opera unei singure persoane, ci implică de obicei complicitatea sau colaborarea, prin acțiune sau omisiune, a altor persoane. Prin urmare, de fiecare dată când apare un caz de corupție, este necesar să „tragi cireșele” pentru a vedea câte mai sunt implicate, sau, cu alte cuvinte, câte voințe au fost necesare pentru ca fapta să aibă loc. Acest lucru, în opinia autorului, ar fi trebuit să facă PSOE, și este obligat să o facă acum.

Articolul menționează cazul lui Santos Cerdán, care ar putea marca un punct de inflexiune în politica de izolare și tăcere pe care PSOE a adoptat-o în ultimele luni. Se subliniază că partidul ar fi uitat de restul cetățenilor.

PSOE, potrivit autorului, a învățat că este dificil să garantezi că nu există corupți într-o organizație mare care are multă putere, dar diferența constă în modul în care reacționează organizația atunci când apar cazuri. Autorul apreciază pozitiv intenția secretarului general al PSOE de a delimita acest caz pentru a-l separa de alte cazuri. Auditul anunțat al conturilor PSOE este o măsură necesară, și acum este important să fie extins la alte domenii ale guvernului, inclusiv informații despre cei care apar rar în cazurile de corupție în contractele publice.

După analizarea situației, prim-ministrul Pedro Sánchez va avea ocazia să demonstreze că este dispus să lupte împotriva corupției. Autorul reamintește de planul său ambițios de regenerare democratică, care nu a îndeplinit așteptările, și îl îndeamnă pe Sánchez să profite de această șansă pentru a demonstra înțelegerea gravității momentului și curajul necesar.