Noua carte a istoricului Michel Krielaars, „Pe acorduri de utopie”, examinează rolul cenzurii sovietice în viața muzicienilor în timpul lui Stalin. Autorul analizează destinele compozitorilor cunoscuți și mai puțin cunoscuți, precum Șostakovici și Prokofiev, și arată modul în care autoritățile sovietice au luptat cu muzica „greșită”.

Krielaars notează că represiunea nu a afectat doar scriitorii, ci și muzicienii, al căror limbaj abstract a provocat, de asemenea, temeri în rândul dictatorilor. Muzica, în opinia autorităților, ar putea conține amenințări ideologice ascunse. Cartea dezvăluie modul în care au fost create listele de compoziții interzise și ce metode au fost folosite pentru a suprima libertatea creativă.

Krielaars examinează, de asemenea, motivele persecuției muzicienilor, indicând intrigi politice, crize financiare și, bineînțeles, teama de Stalin. Autorul analizează în detaliu funcționarea unor organizații precum Uniunea Compozitorilor, creată în 1932, și arată modul în care acestea au controlat viața muzicală în URSS. Cartea prezintă 10 portrete de muzicieni, inclusiv Șostakovici, Prokofiev, Vainberg și alții, ale căror destine reflectă o epocă tragică.

Krielaars acordă atenție și muzicii populare, analizând, de exemplu, munca lui Klavdia Șulzhenko, o cântăreață care a sprijinit trupele sovietice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Cartea „Pe acorduri de utopie” este o încercare de a înțelege modul în care a funcționat sistemul cultural sovietic și modul în care muzica a devenit o victimă a presiunii ideologice.

Recomandat pentru cei interesați de istoria muzicii, politicii și culturii Uniunii Sovietice. Cartea oferă o perspectivă profundă asupra modului în care sistemul politic a influențat arta și creativitatea.