Președintele Columbiei, Gustavo Petro, a criticat sistemul diplomatic actual și a anunțat planuri de relaxare a cerințelor pentru numirea ambasadorilor și a altor funcționari de rang înalt. El susține că orice cetățean columbian, indiferent de mediul social, ar trebui să aibă posibilitatea de a reprezenta țara în străinătate.

Vorbind în cadrul unei recente ședințe de cabinet, Petro i-a ordonat ministrului de Externe, Laura Sarabia, să elimine cerințele existente pentru numirea ambasadorilor. „Orice fiu de muncitor poate fi ambasador. Nu vă place? Acesta este guvernul schimbării”, a declarat președintele. Această decizie contrazice promisiunea sa electorală de a consolida cariera diplomatică și ar putea necesita chiar o modificare legislativă prin Congres.

Petro subliniază că obiectivul său este de a oferi reprezentare în guvern diferitelor segmente ale populației care au fost anterior excluse. Criticii observă, însă, că, în practică, Petro a numit adesea politicieni și susținători în funcții diplomatice, fapt ce a generat reacții mixte.

Au existat, de asemenea, cazuri în care ambasadorii numiți nu au îndeplinit cerințele formale pentru funcția respectivă. De exemplu, Álvaro Moisés Ninco, numit ambasador în Mexic, nu avea studii superioare, ceea ce contravenea cerințelor. Acest lucru a dus la proceduri judiciare și la anularea numirii.

Sindicatele Ministerului de Externe columbian și-au exprimat nemulțumirea, susținând că persoane fără experiență în serviciul diplomatic sunt numite în funcții de ambasadori și consuli, în timp ce specialiștii calificați sunt lăsați deoparte. Instanțele au decis în repetate rânduri în favoarea sindicatelor, anulând numiri în diverse țări.

Petro contracarează criticile, punând sub semnul întrebării chiar sistemul de carieră diplomatică și subliniind necesitatea de a oferi oportunități reprezentanților diferitelor grupuri sociale. El remarcă faptul că guvernul său se străduiește să reflecte diversitatea societății columbiene.

Analistul politic Alejandro Chalá consideră că Petro ar putea să nu reușească să creeze o „tehnocrație de stânga” care să reunească funcționari publici familiarizați cu statul cu viziuni alternative. Chalá notează că președintele acordă prioritate loialității, nu dezvoltării profesionalismului, ceea ce, în opinia sa, ar putea duce la o scădere a eficienței guvernului.