În timp ce China pariază tot mai mult pe soft power-ul artei, noua administrație americană pare să abandoneze această formă de influență, cheie din timpul Războiului Rece.

În anii '90, profesorul de la Harvard Business School Joseph Nye, consilier al administrațiilor Clinton și Obama, a introdus termenul de "soft power" pentru a descrie atingerea obiectivelor politice prin influența culturală. Un exemplu? În 1962, Jackie Kennedy a obținut ca ministrul francez al Culturii, André Malraux, să împrumute tabloul "Mona Lisa" pentru o expoziție în SUA. Acest lucru a ajutat la îmbunătățirea relațiilor dintre președintele francez Charles de Gaulle și începătorul John F. Kennedy. Ce se întâmplă în Statele Unite astăzi?

Artistul plastic chilian Alfredo Jaar își amintește de cuvintele filosofului Antonio Gramsci: "Lumea veche moare. Cea nouă întârzie să apară. Și în acest clarobscur apar monștri". Jaar, afectat de situația din Gaza, observă că solidaritatea cu Palestina s-a extins în multe campusuri, demonstrând umanismul noii generații. De asemenea, citează pe Friedrich Nietzsche: "Viața fără muzică ar fi o greșeală", subliniind importanța artei.

Franța continuă să folosească arta pentru a-și extinde influența, exportând modelul Louvre în Abu Dhabi. China, din 2007, sub conducerea președintelui Hu Jintao, investește miliarde de dolari în "soft power". Expozițiile cu războinicii de teracotă din Xi'an din întreaga lume fac parte dintr-o strategie de a depăși SUA. Arta devine un instrument de auto-identificare. Cu toate acestea, unii experți consideră că prioritățile se îndreaptă spre rețelele sociale, cum ar fi TikTok.

După invazia din Ucraina, Rusia și-a pierdut o mare parte din "soft power", iar China încearcă să ocupe spațiul liber. Joseph Nye notează că Trump dăunează "soft power-ului" american, dar acesta nu va dispărea, deoarece există în societatea civilă și universități. El subliniază că o combinație de forță "dură" și "soft" este eficientă, dar Trump nu înțelege importanța celei din urmă, slăbind aliații SUA.