O investigație detaliată scoate la iveală poveștile cutremurătoare ale femeilor internate fără diagnostic medical la spitalul de psihiatrie Conxo din Galicia. Refuzul de a se supune soților sau experiențele de violență au fost adesea motive pentru închisoare.

Dolores, cunoscută în satul ei ca A Muda, s-a născut surdă și mută, în sărăcie. La 14 ani, a rămas însărcinată. După naștere, familia ei a acuzat-o de „depravare” și „imoralitate”. Fără niciun semn de boală mintală, Dolores a fost închisă pentru totdeauna la spitalul de psihiatrie Conxo din Santiago de Compostela în 1931. Povestea ei este doar una dintre „poveștile teribile” pe care cercetătoarea Carmen V. Valiña le-a descoperit în documentele de arhivă.

Colectarea datelor s-a încheiat în 1936, dar ecourile acelor vremuri se simt încă. María de las Mercedes a murit la Conxo în 1995, după ce a petrecut în spital din 1927. Ea a susținut că nu este nebună, iar timpul i-a dat dreptate - după 30 de ani, un raport psihosocial a arătat că nu suferă de boli cronice. Dar nu și-a recăpătat niciodată libertatea. „Sunt femei al căror comportament le-a rușinat familiile”, explică Valiña. „Mame singure, femei care mergeau în oraș sau beau, femei care nu se înțelegeau cu bărbații, tinere care aveau relații sexuale înainte de căsătorie…”

Valiña a petrecut ani de zile studiind viețile femeilor anonime din Galicia. Munca ei a început cu un studiu al arhivei fostului spital de psihiatrie Conxo, fondat în 1885 de Biserica Catolică. Ceea ce a descoperit în hârtii a uimit-o.

Arhiva conținea scrisori pe care le primeau femeile internate și cele pe care le scriau (dar spitalul nu le trimitea), precum și documente numite „istorii de familie”. Acestea conțineau transcrieri ale interviurilor pe care medicii le luau cu frații sau soții, descriind motivele pentru care femeile trebuiau închise în spital. Medicii stabileau adesea diagnosticul de „nebunie sexuală”, „isterie” sau „psihoză puerperală”, care astăzi nici măcar nu sunt luate în considerare.

Valiña a scris cartea „Cele care nu au fost nebune. Femei la spitalul de psihiatrie Conxo. 1885-1936”, selectând aproximativ cincizeci de povești din cele 456 de dosare studiate. În 87 dintre ele, nu a fost înregistrat niciun diagnostic psihiatric. De exemplu, Carmen C., 33 de ani, fără soț, a fost închisă la Conxo pentru că era „isterică și foarte pasionată de bărbați”. Sau Encarnación H., 18 ani, care a intrat acolo în 1918 pentru că „o singură vedere a unui bărbat îi provoca o puternică excitare sexuală”.

Majoritatea femeilor închise pentru un astfel de comportament „necuvenit” proveneau din mediul rural, din familii sărace și adesea analfabete. Poveștile lor au o mare valoare istorică. „Au rămas puține urme despre aceste femei. Ele nu erau aristocrate sau membre ale unei clase sociale superioare”, subliniază Valiña.

Mar García Miraz, șefa serviciului de arhivă din Galicia, confirmă că fondul documentar al spitalului de psihiatrie Conxo este o adevărată bijuterie. Există puține înregistrări de acest fel și acest fond este „destul de complet”, ceea ce îl face un punct de atracție pentru cercetători. Documentele expuse acum doi ani demonstrau cazuri de încarcerare a femeilor din cauza „nebuniei sexuale”, „isteriei” sau „psihozei puerperale” - diagnostice care nu sunt folosite astăzi.

În cazul Mariei L. S., o țărancă căsătorită care a intrat în Conxo în 1915, motivul spitalizării a fost „ciudățenii” și „un temperament prea excitabil”. Consuelo R. M. „s-a contrazis sistematic cu rudele ei” și „a abandonat munca de acasă”. În scrisorile sale, ea a vorbit despre abuzurile soțului.

Cartea lui Valiña a dezvăluit secrete familiale tragice. O femeie de la prezentare a vorbit despre bunica ei, care a intrat în Conxo în 1964. I s-a spus doar despre „probleme cu soțul” și „ciudățenii”. O altă ascultătoare a vorbit despre o rudă din familie bogată, care a fost închisă la spital din cauza faptului că era îndrăgostită de un alt bărbat. Ea, spre deosebire de alții, a reușit să scape.