Fundațiile spaniole joacă un rol important în modelarea culturii și societății țării, dar activitatea lor diferă de modelul anglo-saxon, preferând inițiativele instituționale, nu donațiile private mari. Acest sector a suferit schimbări profunde, ceea ce ridică noi provocări în domeniul profesionalismului, colaborării și transparenței.

La începutul secolului al XX-lea, Calouste Gulbenkian, un om de afaceri influent de origine armeană, cunoscut sub numele de „Mr. 5%”, a contribuit semnificativ la filantropie și colecționarea de artă. Povestea sa, legată de o încercare nereușită de a se stabili în Spania, servește drept ilustrare a caracteristicilor mecenatului în țară, care a urmat istoric o cale diferită de modelele anglo-saxone sau nord-europene.

Mecenatul spaniol are specificul său, determinat atât de factori culturali, cât și economici. Profesorul Juan Arturo Rubio Aróstegui notează că în Spania, casele de economii au jucat un rol istoric important, îndreptând veniturile lor către sprijinirea artei, științei și sferei sociale. În prezent, în Spania există aproximativ 10.000 de fundații active, multe dintre ele apărând datorită inițiativelor private.

În condițiile actuale, fundațiile se confruntă cu necesitatea de a căuta noi abordări, inclusiv cooperarea între sectorul public și cel privat, precum și creșterea transparenței activităților lor. Una dintre provocările cheie este îmbunătățirea percepției publice a activităților fundațiilor și o informare mai eficientă despre munca lor pentru a obține un impact mai mare.

Experții notează că legislația spaniolă nu oferă încă suficient sprijin fundațiilor și asociațiilor, în special în ceea ce privește beneficiile fiscale. De asemenea, se subliniază necesitatea de a crește reprezentarea femeilor în funcții de conducere în cadrul fundațiilor și importanța îmbunătățirii comunicării cu privire la activitățile lor pentru a spori încrederea publică.