Iranul, ieșit dintr-o serie de lovituri în cursul confruntărilor, rămâne pe linia de plutire în ciuda dificultăților economice și a presiunii externe. Teheranul s-a confruntat cu atacuri atribuite Israelului, inclusiv ucideri de oameni de știință și lovituri asupra instalațiilor nucleare. Cu toate acestea, nu se observă semne de schimbare a regimului.

Regimul se bazează pe câțiva factori cheie, inclusiv represiunea internă, sprijinul din partea Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice, clientelismul și prezența unei baze sociale. Represiunea îndreptată împotriva "iranienilor obișnuiți" se intensifică pe măsură ce regimul slăbește, după cum o dovedește arestarea a sute de persoane sub acuzația de spionaj în favoarea Israelului. Efectul psihologic al represiunii, potrivit experților, duce la "neajutorare învățată", când oamenii se simt incapabili să schimbe situația.

Un rol semnificativ în supraviețuirea regimului este jucat de Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice, care controlează sectoarele cheie ale economiei și asigură loialitatea. Corpul este, de fapt, o armată paralelă care protejează nu țara, ci regimul însuși. Influența sa se extinde asupra construcțiilor, pieței negre a petrolului, mineritului, sectorului bancar și telecomunicațiilor.

În plus, regimul folosește mecanismele clientelismului, oferind avantaje economice anumitor grupuri de populație, ceea ce contribuie, de asemenea, la menținerea puterii. Basij, o organizație paramilitară, joacă, de asemenea, un rol important, reprimând protestele și asigurând îndoctrinarea ideologică a populației. În ciuda dificultăților economice și a pierderii popularității, regimul menține controlul, bazându-se pe represiune, structuri de putere loiale și stimulente economice.

În ciuda dificultăților persistente, inclusiv probleme economice și sancțiuni internaționale, regimul iranian continuă să dețină puterea, folosind diverse instrumente pentru a suprima disidența și a asigura loialitatea.