Progresismul se află într-un moment decisiv. În Chile, ca și în lume, acesta se confruntă cu o realitate în care ideile de justiție, mișcările sociale și organizarea colectivă nu mai garantează sprijinul automat pentru forțele de stânga. Miza este capacitatea de a oferi răspunsuri la provocările contemporane, marcate de incertitudine, anxietate și schimbare constantă.

Intrăm într-un nou ciclu istoric. Promisiunile de creștere nelimitată, stabilitate garantată și pacte sociale din secolul trecut nu mai sunt suficiente pentru a răspunde nevoilor cetățenilor. Tehnologia, schimbările climatice, migrația, inegalitatea, insecuritatea și corupția au remodelat prioritățile și stările de spirit ale societăților noastre. Acest lucru a subminat, la rândul său, încrederea în democrațiile liberale ca sistem capabil să rezolve problemele noastre. Nu este surprinzător faptul că mulți cetățeni caută răspunsuri în discursuri conservatoare sau autoritare, dorind să se simtă auziți și protejați.

Prin urmare, astăzi nu este suficient să repetăm ​​vechile formule ale progresismului. Trebuie să construim un nou progresism, bazat pe o istorie a luptei pentru egalitate, justiție socială și democrație, dar concentrat pe dilemele contemporane. Un progresism care se adresează nu numai susținătorilor convinși, ci și celor care se simt excluşi, pentru că ei caută pe cineva care le înțelege temerile și experiențele concrete.

Acest progresism trebuie, de asemenea, să țină cont de riscul intern – de cei care, din poziții de stânga, oferă promisiuni populiste fără un plan de acțiune clar. Acest lucru nu face decât să sporească frustrarea. Cetățenii au nevoie de schimbare, dar au nevoie și de certitudine. Ei vor să știe că există o foaie de parcurs pentru a-și îmbunătăți viața, fără a pune în pericol conviețuirea, stabilitatea și democrația.

În Chile, există o oportunitate de a avansa în această direcție. Este vorba despre o forță de stânga modernă, care nu se sustrage provocărilor timpului, înțelege necesitatea prioritizării agendei de securitate, combină creșterea cu bunăstarea comună și urmărește unirea, nu diviziunea. Aceasta este o politică care îmbrățișează diversitatea Chile-ului contemporan și construiește viitorul, nu-l confruntă. Pentru aceasta este nevoie de o politică care să unească majoritatea.

Acesta este un moment dificil, dar și fertil. În mijlocul deziluziei, mai există o căutare: cea a unei politici care să combine speranța cu responsabilitatea și convingerea cu capacitatea. Aceasta este o oportunitate, iar Chile poate deveni din nou locul în care progresismul se reinventează.