Situația geopolitică mondială are un impact semnificativ asupra asistenței internaționale pentru dezvoltare, conducând la reduceri de finanțare din partea țărilor bogate. Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) prevede o scădere a asistenței între 2024 și 2025 cu 9-17%. Această scădere este amplificată de reducerile din partea principalilor donatori, precum SUA, Marea Britanie, Germania și Franța.

În același timp, povara datoriei în țările în curs de dezvoltare atinge niveluri record. Potrivit datelor, 45 de țări cheltuiesc mai mult pentru deservirea datoriei decât pentru sănătate. Graficele arată în ce situație dificilă se află țările sărace, problema va fi discutată la un eveniment care are loc la Sevilla.

Reduceri ascunse

În 2024, asistența internațională pentru dezvoltare s-a confruntat deja cu reduceri. Potrivit OCDE, volumul investițiilor în acest domeniu a fost de aproximativ 212 miliarde de dolari, cu 7% mai puțin decât anul precedent.

Cheltuielile militare mondiale în 2024 au atins 2,7 trilioane de dolari, ceea ce reprezintă aproximativ 2,5% din PIB-ul mondial și de peste 12 ori mai mult decât cheltuielile pentru cooperarea pentru dezvoltare. Diferența dintre acești indicatori va crește în următorii ani. Săptămâna trecută, țările NATO au aprobat cea mai mare creștere din istorie a cheltuielilor militare, căutând să se apropie de 5% din PIB-ul lor.

După venirea la putere în 2025, Donald Trump a redus drastic finanțarea agenției USAID, cel mai mare donator de asistență pentru dezvoltare din lume. Conform calculelor The New York Times, dacă la 20 ianuarie erau active 6.256 de programe în valoare de peste 120 de miliarde de dolari, în mai au mai rămas doar 891 de programe cu finanțare de 69 de miliarde de dolari. Aceasta este o reducere de 42,5%.

În ciuda acestui fapt, organizațiile care unesc țările bogate insistă asupra creșterii asistenței în ultimii ani. Cu toate acestea, există câteva „daruri” în această afirmație.

Raportare creativă

După pandemia de COVID-19, distribuția asistenței pentru dezvoltare, efectuată de țările membre OCDE, a suferit modificări. Poziția oficială a OCDE este că, din 2019 până în 2023, asistența a crescut cu aproape 34%. Dar analiza arată că, de fapt, aceasta a scăzut, potrivit calculelor organizației ONE Campaign.

Faptul este că fondurile alocate pentru asistența pentru dezvoltare includ o parte din fondurile alocate după pandemia de COVID-19, care a primit 10% din suma totală în perioada 2020-2023. Sunt luate în considerare și fluxurile de numerar legate de invazia rusă în Ucraina, inclusiv ajutorul direct pentru această țară și sprijinul pentru statele care au primit refugiați ucraineni.

Dacă excludem aceste articole, atunci din 2019 până în 2023, asistența pentru dezvoltare a scăzut cu 2%, potrivit calculelor ONE.

Promisiuni neîndeplinite

În anii 1970, țările bogate s-au angajat să aloce 0,7% din produsul lor național brut pentru asistența pentru dezvoltare. Cinci decenii mai târziu, aproape nimeni nu îndeplinește acest obiectiv: doar Norvegia, Luxemburg, Suedia și Danemarca. Aceste patru țări împreună alocă doar 14 miliarde de dolari. Germania, care în anii precedenți a atins 0,7%, în 2024 nu a atins cu puțin acest obiectiv. Spania alocă 0,24% din PIB-ul său pentru cooperare, ceea ce o plasează la coada listei țărilor europene, deși este una dintre puținele care nu plănuiesc reduceri și intenționează să atingă 0,7% până în 2030.

Datoria țărilor în curs de dezvoltare a atins un maxim

Cea mai mare povară pentru cele mai sărace țări din lume este plata datoriei. Țările în curs de dezvoltare au doar o treime din datoria externă totală (31 de trilioane de dolari din peste 100 de trilioane de dolari pe care le datorează toate țările lumii, conform estimărilor UNCTAD, Conferința Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare).

În 2024, țările în curs de dezvoltare au cheltuit aproximativ 921 de miliarde de dolari pentru deservirea datoriei. În 2023 (date mai recente), țările din Sud au plătit cu 25 de miliarde de dolari mai mult pentru obligațiile lor financiare (rambursarea principalului și a dobânzilor) decât au primit sub formă de împrumuturi noi.

Situația se agravează: datoria publică a țărilor în curs de dezvoltare crește proporțional mult mai repede decât datoria țărilor bogate, deja de 15 ani.

Creșterea plăților de dobânzi sufocă bugetele, forțând guvernele să aleagă între plata creditorilor și finanțarea serviciilor de bază. Peste 45 de țări cheltuiesc mai mult pentru plata dobânzilor la datorii decât pentru educație sau sănătate.

Situația este deosebit de dificilă în țările care cheltuiesc peste 10% din bugetul lor pe dobânzi. În 2024, 61 de țări din lume au fost incluse în acest grup, indică UNCTAD.

Reducerile au lovit în special țările africane

Africa este cel mai mare beneficiar de ajutor din lume (aproximativ 73 de miliarde de dolari în 2023), dar primește o cotă din ce în ce mai mică din sprijinul global. În 2013, a reprezentat 38% din fondurile mondiale de cooperare. Zece ani mai târziu – 27%.

Situația se poate doar înrăutăți din cauza reducerilor radicale introduse de Trump în USAID, deoarece agenția americană a furnizat 20% din toată asistența pentru dezvoltare pe care o primește continentul. Această reducere nu va fi singura în 2025. Principalii donatori europeni și-au ajustat deja bugetele în legătură cu creșterea cheltuielilor militare. Germania și-a redus bugetul de ajutor pentru Africa cu 10%. Franța – cu 18,6%. Marea Britanie – cu 6,5%.

Ceea ce nu scade este datoria. Creșterea necontrolată a ratelor dobânzilor, care a avut loc după invazia rusă în Ucraina (BCE a majorat ratele dobânzilor de la -0,5% la 4% în perioada iulie 2022 – septembrie 2023), a lovit în special țările africane cu economii în curs de dezvoltare.

Plata dobânzilor sufocă bugetele, forțând guvernele să aleagă între plata creditorilor și finanțarea serviciilor de bază. Cheltuielile publice pentru deservirea datoriei (rambursarea principalului și a dobânzilor) depășesc 14% în 2024, potrivit calculelor ONE Campaign: acest lucru nu numai că depășește cheltuielile pentru asistență medicală (aproximativ 7%), ci și amenință să depășească cheltuielile pentru educație, potrivit celor mai recente prognoze.

„Când Africa cheltuiește mai mult pentru dobânzi decât pentru educație, [...] trebuie să vorbim despre o defecțiune sistemică”, se arată în declarație.