„Ce se ascunde dincolo de lucruri?”

Assumpta Bou (Barcelona, 45 de ani) studia la Facultatea de Filosofie când unul dintre profesorii ei a lansat această întrebare în clasă. Era atât de simplă și totuși atât de complexă încât încă îi răsună în minte și astăzi. „Știu că este imposibil să-i răspund, dar mi-am dat seama că menirea mea este să materializez această întrebare”, spune ea. Ceea ce face zi de zi în atelierul ei de bijuterie, un spațiu minunat situat la parterul unei vechi mănăstiri din cartierul evreiesc din Barcelona, la doi pași de piața Sant Felip Neri. Fântâna, copacii dezgoliți, zidurile de piatră care încă mai poartă cicatricile Războiului Civil... În orice după-amiază de februarie, această piață este un paradis semi-deșertic și anticamera perfectă pentru a intra în sanctuarul lui Bou.

Ea nu este un bijutier convențional, ci un bijutier arheolog. „Este un curent mondial, dar suntem foarte puțini cei care ne dedicăm acestei arte. Realizăm bijuterii folosind tehnici antice: granulație etruscă, filigran, baterea aurului, torsadă romană… Folosim puține unelte și, în cazul meu, unele chiar le-am achiziționat de la anticari. Dar nu facem o recreare, ci facem o mulțime de studii și cercetări, aproape ca niște arheologi”, susține ea.

Bou a avut înclinații artistice încă din copilărie. Una dintre activitățile ei preferate era să scobească nuci și să le transforme în cutiuțe: într-o parte recrea cerul, iar în cealaltă, pământul. „Eram deja obsedată de obiectele mici”, glumește ea. Visul ei nu era să colecționeze păpuși, ci unelte adevărate. Încă se emoționează când își amintește prima trusă de tâmplărie, așa că trecerea de la Facultatea de Filosofie la cea de Arte Plastice nu a fost chiar atât de nebunească. „În timp ce studiam Arte, am avut ocazia să lucrez pentru un bijutier. Am stat peste trei ani cu ea. Acolo mi-am dat seama ce vreau să fac cu adevărat, dar pentru a reuși, trebuia să merg în Italia”, povestește ea.

În 2007, a ajuns într-o mică școală din Roma pentru a se forma cu Antonio Antonelli, specialist în bijuterii egiptene. Mai târziu, cu maestrul Giovanni Corvaja a învățat granulația etruscă, o tehnică decorativă antică de origine mesopotamiană care constă în unirea granulelor de aur sau argint fără a fi nevoie de sudură și care nu a fost recuperată până în secolul al XIX-lea. Periplul formativ a durat trei ani și a dus-o și la Florența. „Prin învățarea acestor tehnici antice, mi-am unit pasiunea pentru lucrurile mici și pentru simbolism. Nu trebuie să uităm că bijuteria este chimie pură, fiica alchimiei”, își amintește ea.

Dacă alchimiștii căutau transmutarea metalelor, Bou urmărește transmutarea emoțiilor. „Există bijuteria-statut care spune ce ai și există și bijuteria care spune cine ești. Eu caut acest tip de bijuterie, bijuteria simbolului, cea care devine o amuletă, un talisman, un obiect de putere… Până la urmă, un simbol este o scurtătură fizică care îți amintește de ceva ce vrei să ai prezent”, argumentează ea. În piesele sale, folosește aur și pietre naturale tăiate după metode antice, pe lângă monede grecești, romane, sasanide și mozarabe. „Există un circuit legal de numismatică și toate au certificatul lor. Nu folosesc nici copii, nici reproduceri”, precizează ea.

Utilizarea acestor monede milenare, fie pentru cercei, pandantive sau inele, este foarte bine gândită. „Aceste mici monede romane au gravată o amforă, care este simbolul fertilității și al abundenței. Acestea au chipul unei gorgone, care semnifică protecție. Am altele cu flori, animale, zei, stele… Când fac bijuterii la comandă, caut moneda ideală pentru a simboliza ceea ce dorește clientul. Bijuteria este o disciplină specială deoarece se raportează intim la corp. O bijuterie încape într-o mână, este aproape de inimă. Persoana care o poartă o poate încărca cu multă intenție, transformând-o într-un obiect transmisibil, de aceea se transmite de la mame la fiice. Nu este frumos?”, întreabă, afirmând.

Pe lângă bijuteriile realizate la comandă, lucrează cu colecții mici care îi respectă timpul și principiile. În fiecare primăvară, ca o Persefonă modernă, se reînnoiește cu o colecție de sezon. „În câteva săptămâni vom lansa Aura Seeds, care este inspirată de semințe, deoarece primele bijuterii care au existat au fost cele din semințe naturale. În interiorul unei semințe se află tot ce avem nevoie pentru călătoria viitoare, conține toate posibilitățile. Și asta mă fascinează”, explică ea în timp ce împrăștie pe masă semințe de aur de diferite dimensiuni pe care le-a realizat folosind diferite tehnici antice și care în curând se vor transforma în cercei și pandantive.

O altă linie de bază este Turmalion, inele tip sigiliu care au pietre naturale netratate. „Le fac cu montură romană, o tehnică care scobește propria montură, ceea ce permite să le dau mult volum și puțină greutate. Aceste inele ajung să devină o amuletă care înfrumusețează și împuternicește”, spune ea în timp ce ține unul dintre ele. Prețul acestei frumuseți? 2.100 de euro. „Este o investiție, are nouă grame de aur și este o piesă care durează toată viața. Clienții mei nu sunt oameni bogați, deloc. Sunt oameni care vor o bijuterie specială, să simbolizeze un moment unic, și sunt dispuși să economisească pentru a o obține”, afirmă ea.

Dincolo de proiectul său personal, Bou este o mare apărătoare a meseriei. „Bijuteria este o disciplină care se învață foarte lent. Eu cercetez mereu tehnici antice. Tocmai m-am întors de la Roma, unde am învățat o tehnică de micro-mozaic din secolul al XIX-lea care era folosită în picturile murale de la Vatican. A fost uimitor! Acesta este motorul meu, partea mea romantică, să învăț să fac totul cu propriile mele mâini. Dacă aș fi altcineva, nu aș face toate astea în centrul Barcelonei. Aș avea echipa mea în Turcia și gata”, asigură ea, referindu-se la cazurile de greenwashing ale unor mărci de bijuterii. „Deoarece ultimul pas al întregului lanț de producție se face aici, li se permite să pună eticheta made in Spain. Și asta nu este foarte etic, să spunem”, critică ea.

Bou nu are niciun interes să păstreze pentru sine toate cunoștințele acumulate în aproape două decenii de profesie. Dimpotrivă, îi place să le împărtășească deoarece simte că meseria se pierde. „O mare parte din spațiul meu este un atelier în care organizez cursuri despre tehnici antice și, de asemenea, invit alți colegi, cum ar fi Calixto Sánchez din Madrid, să le predea pe ale lor. Bijutierii nu ar trebui să meargă în mormânt cu secrete, deoarece ar însemna că egoul a învins meseria și tradiția”, spune ea. Pe fundal se aude vocea unui tenor care cântă a cappella în piața Sant Felip Neri. Și, din nou, plutește în aer acea întrebare la care nimeni nu știe să răspundă cu certitudine: Ce se ascunde dincolo de lucruri?