Tribunalele din Venezuela, instrumente ale dictaturii, pronunță sentințe crude, transformând justiția într-o farsă. Apărătorii drepturilor omului și organizațiile internaționale raportează încălcări flagrante ale drepturilor omului și persecuții motivate politic.

Autoproclamații "judecători" ai regimului folosesc stiloul ca pe o pumnal, fabricând dosare și pronunțând sentințe, al căror scop este să reducă la tăcere, să zdrobească și să încarcereze. Ei nu sunt gardieni ai justiției, ci mai degrabă călăi, mercenari care execută voința unei puteri corupte. Sălile lor de ședințe sunt un loc de execuție, unde adevărul devine prima victimă.

Merlys Oropeza, o femeie curajoasă, a devenit chipul acestei nedreptăți. Un mesaj pe WhatsApp care conținea critici la adresa unui reprezentant al puterii a fost motivul pentru care a fost condamnată la zece ani de închisoare. "Crima" ei – "incitare la ură", un eufemism grotesc pentru suprimarea libertății de gândire. Merlys, deținută politică, este încă una pe lunga listă de victime nevinovate ale tiraniei, unde un comentariu se transformă într-o crimă, iar adevărul – într-o trădare.

Numeroase alte cazuri legate de încarcerări crude și dispariții forțate ale femeilor în Venezuela. Printre acestea – Rocío San Miguel, apărătoare a drepturilor omului, reținută împreună cu fiica și alți membri ai familiei sub acuzația de "conspirație". Ea a fost supusă izolării și tratamentului crud. Cazul ei este legat de represiunea preelectorală din 2024.

Yosida Vanegas, o mamă de 69 de ani, a fost reținută arbitrar după ce și-a vizitat fiul, deținut politic. Ea a fost închisă în condiții teribile, fără acces la asistență medicală și comunicare cu familia. Reținerea ei este considerată o represiune pentru legătura cu un deținut politic. Organizațiile condamnă aceste persecuții ale familiilor.

Carla Anton Farías, ofițer militar, a fost arestată în 2019 sub acuzația de "instigare la revoltă". Ea a fost supusă insultelor, lipsei de hrană și apă în închisoarea militară Ramo Verde. Condițiile de detenție din închisoare includ supraaglomerare și lipsa asistenței medicale. Cazul ei face parte dintr-o listă de femei militare care au căzut victime ale represiunii politice.

Yusimar Montilla Ortega, sergent al armatei, a fost reținută în luna a șaptea de sarcină din același motiv ca și Carla Anton. A fost închisă într-o celulă murdară cu șobolani, lipsită de comunicare cu lumea exterioară, și supusă unui tratament inuman. Ea a fost separată de copilul ei după naștere și returnată în închisoare fără asistență medicală adecvată. Sănătatea ei s-a deteriorat grav, ceea ce ilustrează impactul disproporționat al represiunii asupra femeilor însărcinate și mamelor.

Aidaliz Guarisma Mérida, profesor universitar la Universitatea Los Andes, a fost arestată sub acuzația de corupție și asociere criminală. Ea a fost supusă dispariției forțate, transferului fără ordin judecătoresc la Caracas și încarcerării în condiții improprii. Ea s-a confruntat cu restricții de vizitare și asistență medicală. Acesta este un caz de persecuție a oamenilor de știință din motive politice.

Sofia Maria Sahagun Ortiz, cetățeană hispano-venezueleană, a dispărut după ce a trecut controlul pașapoartelor pe aeroportul din Caracas. Familia ei nu a primit informații despre locul în care se află, iar cazul ei este calificat drept dispariție forțată. Agenții de poliție le intimidează rudele, sporind teama pentru siguranța lor. Arestarea ei arbitrară reflectă utilizarea disparițiilor forțate pentru a intimida cetățenii cu dublă cetățenie.

Nakary Mena Ramos, jurnalistă, arestată împreună cu soțul ei pentru că a relatat despre situația din Venezuela. Ea este considerată "răpită" de regim, și nu există informații despre locul în care se află sau despre condițiile de detenție. Cazul ei este legat de represiunea împotriva presei independente.

Acești judecători sunt complici la dictatură, care nu numai că încarcerează trupuri, dar și înlănțuie speranța. Fiecare decizie a instanței este un strigăt de avertizare: să taci sau să suferi. Cu toate acestea, în inimile celor asupriți, rezistența continuă să bată. Merlys și mulți alții nu sunt singuri; lupta lor este o luptă pentru libertate. Trebuie să condamnăm acești călăi ai justiției, care își acoperă trădarea cu legalitate. Lumea să știe că în Venezuela justiția nu judecă: dă o sentință. Și fiecare deținut politic este o amintire a faptului că lupta pentru adevăr nu cedează nici măcar în cea mai întunecată celulă de închisoare.