Un stereotip comun afirmă că, dacă un copil nu are frați, va fi singur și retras. Cu toate acestea, psihologii și oamenii de știință resping din ce în ce mai mult această idee.

Mitul conform căruia copiii unici în familie cresc neapărat antisociali sau egoiști este adânc înrădăcinat în conștiința publică. Cu toate acestea, cercetările științifice nu susțin această teorie. Raquel Huéscar, psiholog perinatal, explică faptul că frații oferă oportunități de a învăța abilități sociale: a împărți, a juca, a concura. Dar, potrivit ei, lipsa fraților nu este fatală pentru dezvoltarea acestor abilități.

Din punct de vedere istoric, unii psihologi proeminenți au criticat copiii unici. Alfred Adler, psihoterapeut austriac, credea că astfel de copii pot fi egocentrici și pot căuta aprobare constantă, dar în același timp sunt independenți și maturi. Granville Stanley Hall, fondatorul American Psychological Association, a susținut chiar că a fi singurul copil este un fel de boală.

Huéscar subliniază că nu se poate afirma categoric că copiii unici sunt mai prost socializați sau au probleme de comunicare. Complexitatea personalității umane depinde de mulți factori. Unele familii pot simți nevoia să se joace constant cu copilul, posibil din cauza sentimentului de vinovăție. Cu toate acestea, acest lucru nu oferă întotdeauna copilului posibilitatea de a ieși din plictiseală și de a găsi modalități de a se ocupa singur. „Copiii pot învăța să se joace singuri”, notează expertul, „viața de zi cu zi le oferă multe de învățat și, în cele din urmă, caută să se ocupe, să exploreze alte spații în afara casei și să învețe să facă față acestei singurătăți.”

O lucrare celebră din 1987, publicată de cercetătorii Denise Polit și Janet Falbo, a rezumat rezultatele a 141 de studii și a arătat că copiii unici au demonstrat scoruri mai mari de motivație pentru realizare și adaptare personală decât alte grupuri. Studiul a arătat că copiii care au crescut singuri sunt în general comparabili cu copiii care au crescut cu frați.

Psihologul social Falbo continuă să studieze dezvoltarea copiilor cu frați la diferite etape ale vieții și consideră că stereotipurile despre copiii unici sunt o parte a bunului simț, dar nu corespund realității. Într-un studiu publicat în octombrie anul trecut, expertul notează că unele cercetări arată că prezența fraților nu este un factor determinant în socializarea copiilor într-un colectiv.

Este important să se ia în considerare și factorul economic. Costul ridicat al vieții, care a crescut în ultimii ani, conform unui raport Save the Children, afectează și decizia de a avea mai mult de un copil. Acest lucru se reflectă și în rata natalității, care în Spania în 2023 a fost de 1,12 copii per femeie, ceea ce este una dintre cele mai scăzute rate din Uniunea Europeană. Familiile cu un singur copil devin norma.

Falbo sfătuiește părinții să fie atenți la cât de mult timp copiii lor petrec fără să comunice cu semenii lor. Este important ca copiii să frecventeze secțiuni sportive, să se joace afară, să comunice activ cu colegii. „Copiii petrec mult timp în fața ecranelor, iar situația se înrăutățește pe măsură ce îmbătrânesc”, subliniază expertul.

Huéscar notează un dezavantaj pe care îl au copiii unici: toate așteptările părinților sunt puse pe ei. Uneori, li se cere prea mult, deoarece sunt singurul copil din familie. Prin urmare, este important pentru părinți să vadă copilul real, nu imaginea idealizată și să-i ofere oportunități pentru ca el însuși să aleagă ceea ce îi interesează.