Istoricul Antonio J. Carrasco oferă o nouă perspectivă asupra războiului de gherilă din Spania în timpul ocupației napoleoniene, depășind stereotipurile și dezvăluind adevărata sa importanță.

La sfârșitul anului 1808, tânărul ofițer francez Jean-Baptiste-Antoine-Marcellin de Marbot a fost martorul unor scene crude, descriind atrocitățile acelui război. Istoricul Carrasco, autorul cărții "Gherila: o nouă istorie a Războiului de Independență", subliniază că aceste episoade, deși reflectă cruzimea extremă, au făcut parte dintr-o imagine mai amplă, care depășește incidentele individuale. El subliniază faptul că partea franceză a descris adesea gherilele spaniole ca bandiți nemiloși, servind drept justificare pentru represiune.

Carrasco notează că realitatea războiului de gherilă a fost mai complexă și a inclus atât cruzime, cât și pragmatism. El critică, de asemenea, imaginea stabilită a războiului, formată sub influența lui Goya și a serialului "Curro Jiménez", susținând că acestea simplifică și denaturează realitatea.

Istoricul subliniază rolul gherilelor în succesul coaliției anti-napoleoniene, importanța lor tactică și influența asupra cursului războiului. Gherilele, spune el, nu erau doar bande, ci forțe bine organizate, capabile să provoace daune trupelor regulate.

Cartea lui Carrasco abordează, de asemenea, rolul britanicilor în sprijinirea gherilelor, motivația gherilelor însele, rolul femeilor în rândurile lor și evoluția mișcării de gherilă de la grupuri disparate la o parte importantă a strategiei de luptă pentru independență. Autorul subliniază, de asemenea, legătura dintre Războiul de Independență și conflictele ulterioare din Spania.

Carrasco menționează că războiul de gherilă din Spania a avut propriile sale caracteristici și nu ar trebui să fie văzut prin prisma conflictelor moderne. El face apel la o înțelegere mai profundă a acestei perioade din istorie, eliberată de simplificări și clișee ideologice.