În Spania, o dezbatere se desfășoară în jurul limbii, despre care se susține că devine un instrument de discriminare. Autorul articolului atrage atenția asupra evenimentelor care au avut loc în țară și analizează rolul limbii catalane în contextul proceselor sociale și politice.

În special, autorul menționează cazul în care un oftalmolog a refuzat să primească o pacientă care vorbea catalană, insistând să vorbească în castiliană. Este, de asemenea, oferit un exemplu de spectacol de teatru, unde o femeie a fost forțată să vorbească catalană, refuzându-i înțelegerea în altă limbă. Aceste incidente, în opinia autorului, demonstrează utilizarea limbii ca mijloc de discriminare.

Articolul face referire la un raport în care limba este numită al doilea motiv de discriminare ca importanță după gen. Raportul menționează cazuri de refuz de a oferi servicii din cauza utilizării limbii catalane, cerințe de a trece la limba castiliană, precum și dificultățile cu care se confruntă persoanele care vorbesc catalană în diferite situații.

Autorul critică anumite cercuri de stânga care, în opinia sa, folosesc limba catalană pentru a crea bariere și a intensifica discriminarea, repetând astfel, în esență, retorica forțelor de extremă dreapta. În concluzie, se remarcă paradoxul situației, când plângerile cu privire la limba catalană sună în castiliană, mai ales din partea reprezentanților comunității latino-americane, unde limbile castiliană și portugheză au înlocuit limbile indigene.