Decizia Poloniei de a reintroduce controalele la frontieră, impulsionată de presiunile extremei-drepte, pune în pericol unul dintre cele mai importante acorduri ale Uniunii Europene – Acordul Schengen.

Începând de luni, Polonia a intensificat controalele la granițe, marcând un pas înapoi îngrijorător în procesul de integrare europeană. Varșovia cedează astfel presiunii extremei-drepte, care, similar altor mișcări similare din Europa, asociază imigrația cu criminalitatea. Germania a implementat măsuri similare anterior, pe fondul ascensiunii „Alternativei pentru Germania”.

Acordul, semnat în iunie 1985, avea ca scop asigurarea liberei circulații a persoanelor într-o zonă care acoperă 4,6 milioane de kilometri pătrați, cu o populație de peste 450 de milioane de oameni. Acesta a facilitat contactele, turismul și comerțul între 29 de țări participante (dintre care 25 fac parte din UE), eliminând barierele care separau popoare și vieți.

Cu toate acestea, în ultimul deceniu, statele membre Schengen au început să reintroducă treptat controale. Inițial, acest lucru a fost justificat de necesitatea de a răspunde crizei cauzate de războaiele din Siria și Libia, dar ulterior a fost aplicat și ca răspuns la atacuri teroriste și la orice semnal de criză migratorie. În plus, țările care fac deja parte din Schengen ezită tot mai mult să accepte noi membri, temându-se de creșterea fluxurilor migratorii. De exemplu, România și Bulgaria, care s-au alăturat Schengen doar la 20 de ani după aderarea la UE, s-au confruntat cu un veto din partea Austriei și au fost nevoite să treacă printr-o „perioadă de tranziție”.

Dorința Ciprului, singura țară din UE care nu a aderat încă la Schengen (împreună cu Irlanda), de a adera cât mai curând posibil la zona de liberă circulație, dovedește că Schengen rămâne un obiectiv important pentru multe țări.

Deși țările Uniunii Europene au dreptul de a reglementa intrarea și ieșirea, mecanismele Acordului Schengen sunt menite să faciliteze această sarcină, nu să o îngreuneze. Cooperarea dintre agențiile de aplicare a legii, ordinele europene, politica comună de vize – toate acestea fac UE mai sigură, nu invers.

Cel mai îngrijorător este faptul că controalele sunt introduse nu ca răspuns la amenințări reale, ci ca o măsură populistă menită să arate electoratului potențial fermitate în ceea ce privește ordinea publică. Aceasta este o eroare, deoarece guvernele care urmează această cale nu fac decât să încurajeze extrema-dreaptă, care asociază libera circulație cu criminalitatea și subminează grav conceptul de integrare europeană în ochii publicului.