Judecătorul Álvaro Lobato este din nou în centrul atenției. De data aceasta, motivul este decizia sa în cazul concurenței neloiale dintre companiile Just Eat și Glovo. Cu toate acestea, atenția nu a fost atrasă atât de verdictul în sine, cât de viziunile economice pe care judecătorul le integrează activ în deciziile sale.

Lobato, cunoscut pentru viziunile sale ultraliberale, citează adesea teorii economice în deciziile sale, ceea ce provoacă o reacție ambiguă în rândul colegilor și juriștilor. Deciziile sale, uneori, provoacă uimire în rândul reprezentanților inspecției muncii, în special declarațiile sale care contrazic principiile legislației muncii. De exemplu, în cazul Just Eat vs. Glovo, judecătorul și-a exprimat scepticismul cu privire la controlul excesiv, în opinia sa, din partea inspecției muncii.

Este notabil faptul că Lobato combină educația juridică cu cea economică, ceea ce, probabil, explică dorința sa de a include considerații economice în deciziile sale. Viziunile sale asupra capitalismului modern și rolul sindicatelor și-au găsit, de asemenea, reflectarea în deciziile sale judecătorești. Judecătorul consideră că capitalismul modern s-a schimbat foarte mult și lupta obișnuită de clasă nu mai este relevantă. În plus, el critică sindicatele, considerând că acestea protejează interesele membrilor lor sau ale birocrației.

În decizia cu privire la Glovo și Just Eat, Lobato a respins acuzațiile aduse Glovo cu privire la concurența neloială. În același timp, el și-a exprimat o opinie care, potrivit unora, ar fi putut aparține lui Elon Musk sau Javier Milei. El a subliniat necesitatea „limitării” în ceea ce privește inspecția muncii.

În concluzie, judecătorul Lobato, în ciuda reputației sale ambigue, continuă să rămână o figură proeminentă în sistemul judiciar. Viziunile și deciziile sale provoacă controverse, dar, fără îndoială, atrag atenția asupra problemelor economice și juridice.