Buenos Aires, Argentina – Pe fondul protestelor pensionarilor în Argentina, femeile transgen din generația vârstnică au ieșit în stradă, solicitând despăgubiri istorice pentru suferințele îndelungate și discriminare. Ele fac apel la justiție, afirmând că încă sunt "paria" societății.

Într-o dimineață însorită de sâmbătă în Plaza de Mayo din Buenos Aires, un loc plin de istoria Argentinei, un grup de femei trans au condus o demonstrație. Ele au ținut pancarte și au mărșăluit în jurul unei piramide, unde cu mulți ani în urmă mamele celor dispăruți în timpul dictaturii cereau informații despre copiii lor.

Aceste femei, supraviețuitoare ale violenței din timpul dictaturii, poliției și discriminării, solicită statului recunoaștere și despăgubiri pentru experiențele lor. Claudia Susana Cepeda, în vârstă de 69 de ani, care a ajuns la Buenos Aires la 18 ani și a lucrat în industria sexului timp de decenii, iar acum lucrează cu curățenie, a spus: "Vrem cel puțin să ne trăim ultimii ani liniștite, să ne bucurăm puțin după atâta suferință".

Erika Noely Moreno, în vârstă de 50 de ani, care locuiește în Ushuaia, în extremitatea sudică a țării, a subliniat: "Vrem o bătrânețe demnă, să nu murim în sărăcie, nevăzute și în mizerie. Despăgubirea istorică este îngrijirea bătrâneții noastre trans".

Dana Valiente, în vârstă de 53 de ani, una dintre fondatoarele mișcării, a adăugat: "Am trecut prin multe, dar nu ne vom da bătute. Vrem să fim auzite și să ne fie recunoscută valoarea".

În ultimii ani, în special după ce Javier Milei a venit la putere în decembrie 2023, a existat o deteriorare a situației drepturilor comunității LGBTQ+. Guvernul a modificat Legea privind identitatea de gen, limitând accesul la terapia hormonală și schimbarea de sex pentru persoanele cu vârsta sub 18 ani. De asemenea, programele sociale menite să sprijine diversitatea de gen au fost reduse. Acest lucru a dus la creșterea discriminării și a urii în societate.

Erika Moreno, care a fost prima persoană trans în Ushuaia care și-a schimbat genul în documente în 2012, a declarat: "Am supraviețuit, am luptat pentru fiecare drept al nostru și am realizat multe. Dar mă îngrijorează că multe dintre prietenele mele încă nu pot găsi un loc de muncă, nu primesc pensie, nu au bani până la sfârșitul lunii. După tot ce am trecut, încă mai suntem paria. Dar nu ne vom preda niciodată".