În timp ce guvernele occidentale urmăresc cu îngrijorare prăbușirea arhitecturii geopolitice stabilite de decenii, Congresul spaniol se învârte în cercul său vicios: Aldama, Ábalos, Begoña Gómez, Errejón, pactele cu independențiștii… Și, ca un condiment picant, prostituția, unul dintre cuvintele aruncate cu cea mai mare insistență în timpul sesiunii de control guvernamental de miercuri.

Partidul Popular (PP) a găsit o mină de aur în scandalul lui José Luis Ábalos și în angajarea de către companiile publice a unei amante a fostului ministru și a transformat-o în principala temă de dezbatere parlamentară.

Într-o sesiune de control din nou fără Pedro Sánchez – a șasea absență a președintelui în ultimul semestru, de data aceasta din cauza unei călătorii în Finlanda –, opoziția avea un argument suculent pentru a incomoda Guvernul: diferențele dintre PSOE și partenerii săi de stânga cu privire la creșterea cheltuielilor militare. Părea că PP va ataca pe această temă, cu prima intervenție a secretarului său general, Cuca Gamarra, în fața vicepreședintei María Jesús Montero, care din nou a trebuit să se multiplice pentru a răspunde la până la șase întrebări. Dar aluzia lui Gamarra la “cearta zilnică” din cadrul Guvernului nu a mers mai departe. Obiectivul PP s-a concentrat pe a murdări socialiștii cu două chestiuni prezentate cu tentă de maximă truculență: independentismul și prostituția.

Populiștii au încredințat strategic această ultimă sarcină femeilor. Deputata Mirian Guardiola a ridicat cortina, făcând aluzie la trecutul lui Montero ca ministru andaluz, pentru a denunța faptul că a venit de la un Guvern care “cheltuia banii șomerilor pe cocaină și prostituție” la altul care “plătește prostituatele miniștrilor cu banii tuturor”. Odată lansată, Guardiola și-a permis să prezică faptul că “următorul care va cădea”, după Ábalos, va fi secretarul de organizare socialist, Santos Cerdán. Cu o anumită perplexitate, Montero a întrebat-o dacă are “informații confidențiale” de la instanțe pentru a susține astfel de afirmații. În fața atacurilor succesive ale diverșilor săi adversari, vicepreședinta a recurs la istoricul de scandaluri al PP și a concluzionat: “Pentru că nu au nicio propunere, se dedică defăimării”.

Subiectul prostituției a apărut ici și colo, mai degrabă în treacăt, ca în întrebarea purtătoarei de cuvânt a Vox, Pepa Millán, adresată ministrului Félix Bolaños. Până când a revenit cu toată intensitatea când Patricia Rodríguez, membră a PP, l-a făcut responsabil pe ministrul Transporturilor, Óscar Puente, pentru acțiunile predecesorului său Ábalos. Rodríguez a încercat să adauge o notă de umor și, foarte zâmbitoare, i-a prezentat ministrului un test cu mai multe opțiuni despre care ar fi cerințele pentru angajarea unei persoane într-o companie publică. Punctul c spunea așa: “A fi femeie și a avea măsurile fizice pe placul unui bun consumator de prostituate socialist”. Puente s-a agitat: “Nu generalizați. Ce ați spune dacă v-aș acuza pe toți că sunteți prieteni cu un traficant de droguri pentru că liderul vostru a fost?”. Banca PP, foarte zgomotoasă toată dimineața – președinta, Francina Armengol, a amenințat chiar că le va trimite un videoclip pentru a se vedea pe ei înșiși –, a tăcut.

Cu câteva minute înainte avusese loc cel mai mare tumult al dimineții. Ester Muñoz, membră a PP, a înregistrat o întrebare pentru vicepreședinta a doua și ministrul Muncii, Yolanda Díaz, despre hărțuirea sexuală în companii. Imediat s-a văzut că ceea ce Muñoz intenționa cu adevărat era să dezgroape cazul lui Íñigo Errejón pentru a susține că Díaz a acoperit conduita sexuală a fostului purtător de cuvânt al Sumar. Vicepreședinta a contraatacat, acuzându-l pe Alberto Núñez Feijóo că “justifică violența sexistă” pentru că a încadrat condamnarea pentru această infracțiune a fostului lider Vox din Valencia într-un “divorț dur”. Populiștii nu au lăsat-o nici măcar să termine fraza. S-a organizat un imens tărăboi, iar deputatul Sumar Txema Guijarro a făcut un gest obscen de sub bancă. Banca PP a văzut și s-a dezlănțuit un schimb de țipete. Mai mulți deputați PP au denunțat faptul că Guijarro le-a strigat “mă c*c pe m*ma ta”. El și colegii săi au negat cu vehemență și au asigurat că fraza lui fusese de fapt “taci!”, pe un ton imperativ.

Cealaltă chestiune fierbinte a fost acordul cu Junts privind gestionarea autonomă a imigrației. Aici populiștii au agitat acuzația că de acum catalanii născuți în alte locuri din Spania “vor fi considerați străini”. “Acest lucru nu are niciun fel de fundament”, a replicat o Montero furioasă. Purtătorul de cuvânt popular, Miguel Tellado, a căutat să-l pună la punct pe ministrul de Interne, Fernando Grande-Marlaska. I-a citit cuvinte textuale ale sale în Congres în urmă cu jumătate de an, în care asigura că nu va fi transferat niciodată Cataloniei controlul frontierelor și al fluxurilor de imigrație. Marlaska s-a apărat cu argumentul că viitoarea participare a Mossos d’Esquadra la aceste misiuni nu presupune ca Administrația centrală să renunțe la ele. Tellado a încheiat cu una dintre sentințele sale zgomotoase: “Independențiștii au obținut mai mult cu voi decât cu declarația unilaterală de independență”.

În ultimele minute se părea că, în sfârșit, situația mondială turbulentă va avea locul ei. Dar întrebarea lui Cayetana Álvarez de Toledo adresată ministrului de Externe ascundea o lectură internă: “Cum se poate apăra suveranitatea Ucrainei în timp ce se subminează cea a Spaniei?”. José Manuel Albares i-a răspuns că Guvernul “apără libertatea și democrația în Spania și în toate locurile din lume”.