Într-o coloană de opinie, autorul își împărtășește gândurile personale despre evenimentele tragice din lume, în special despre foametea și suferința oamenilor. Autorul atrage atenția asupra contrastului dintre viața de zi cu zi și știrile înfricoșătoare despre foamete, cauzate de conflicte și alte circumstanțe.

Autorul se întreabă cum este posibil să trăiești o viață normală când lumea este plină de suferință. El își amintește de copilărie, când oamenii credeau într-un viitor mai bun și își exprimă regretul că mama sa nu a văzut genocidul din Palestina. Autorul critică Europa pentru pierderea valorilor morale și pentru inacțiune în fața tragediei.

Articolul descrie imagini terifiante ale foametei, în care oamenii se luptă pentru mâncare, iar copiii suferă de malnutriție. Autorul subliniază faptul că foametea este folosită ca armă de război și condamnă pe cei care sunt responsabili pentru aceste acțiuni.

Autorul ne îndeamnă să ne gândim la ceea ce putem face pentru a schimba situația și își exprimă dezamăgirea față de inacțiunea societății. El pune întrebări despre umanitate și face apel la compasiune și acțiune ca răspuns la suferința celorlalți.

Textul abordează tema alegerii morale și a responsabilității, precum și reflecțiile asupra modului în care putem reacționa la tragediile care au loc în lume.