Guvernul francez, cu sprijinul unei mari părți din opoziție, urmărește o „reactivare masivă” a energiei nucleare. Scopul este de a obține independența energetică în contextul actualei situații geopolitice.

La sfârșitul lunii iunie, Adunarea Națională franceză a dezbătut un articol cheie al legii privind viitorul energetic al țării, care prevede consolidarea rolului energiei nucleare. S-a votat menținerea centralelor existente, unele foarte învechite, și construirea de noi reactoare.

Prim-ministrul Franței, François Bayrou, a subliniat că această „reactivare masivă” este o problemă de suveranitate energetică și independență a țării. În prezent, aproximativ 60% din energia totală consumată în Franța provine din combustibili fosili: 40% din petrol și 20% din gaze.

Energia nucleară asigură aproximativ 36% din mixul energetic al Franței și produce 68% din toată energia electrică a țării. Aceasta include 57 de reactoare situate în 19 centrale electrice, multe dintre ele fiind deja în funcțiune de mult timp, și se intenționa închiderea lor.

Franța vizează neutralitatea carbonului, dar în primul rând, acest lucru este legat de considerente strategice. După cel de-al Doilea Război Mondial, Charles de Gaulle a inițiat crearea comisariatului pentru energie atomică pentru a accelera dezvoltarea industriei. Prima centrală nucleară, Fessenheim, și-a început activitatea la sfârșitul anilor '70, dar a fost închisă în 2020 după 42 de ani de exploatare.

În ultimii ani, diferite guverne au luat în considerare problema reducerii dependenței de energia nucleară, inclusiv sub președinții François Hollande și Emmanuel Macron, care, după invazia rusă în Ucraina în 2022, a anunțat planuri de construire a șase noi reactoare. Costul a fost estimat la 51,7 miliarde de euro, dar ulterior a crescut la 67,4 miliarde de euro. Construcția este planificată să înceapă în 2027, iar punerea în funcțiune – din 2035, însă Curtea de Conturi din Franța consideră că țara „nu este pregătită” pentru implementarea acestui plan.

Publicul în general sprijină strategia energetică. Potrivit sondajelor Ifop, în 2013, 67% dintre francezi au susținut utilizarea energiei nucleare, iar după invazia Ucrainei, această cifră a crescut la 75% pe fondul temerilor legate de dependența de gazul rusesc.

Doar forțele politice de stânga se opun planurilor, iar ecologiștii atrag atenția asupra problemei nerezolvate a deșeurilor nucleare și a riscurilor de accidente, în special la reactoarele vechi, două treimi dintre acestea apropiindu-se de o durată de viață de 40 de ani.

Potrivit profesorului SciencesPo Benoît Pelopidas, energia nucleară în Franța a fost întotdeauna monopolizată de reprezentanții industriei, care „acoperă independența energetică, dar fac promisiuni imposibile, de exemplu, despre producția rapidă de energie fără carbon, ceea ce nu este adevărat, deoarece între începerea construcției reactorului și conectarea acestuia la rețea trece un timp considerabil”.

Un exemplu este centrala nucleară Flamanville din Normandia, al cărui nou reactor, cel mai puternic dintre cele 57 din Franța, a fost conectat la rețea în decembrie 2024, după o întârziere de 12 ani și o depășire de costuri de 6 miliarde de euro.

Finanțarea modernizării flotei învechite de centrale nucleare este, de asemenea, o provocare, mai ales pe fondul planurilor guvernului de a reduce deficitul bugetar în 2026. Potrivit lui Pelopidas, energia nucleară „este subvenționată de stat, ceea ce îi denaturează costul”, iar exploatarea reactoarelor necesită întreținere și răcire, ceea ce este o problemă în condiții de lipsă de apă.

Analistul piețelor de strategii de investiții la ATFX UK, Gonzalo Cañete, consideră că industria nucleară franceză a fost întotdeauna asociată cu influența economică și geopolitică a țării. Acest lucru îi permite să mențină influența în lume și este, de asemenea, o sursă de venit, permițând transferul tehnologiilor sale către alte țări. Ca exemplu, el citează acordul din 1975 cu Irakul privind construirea reactorului Osirak.

Experții notează că țara are nevoie de 8.000 până la 9.000 de tone de uraniu pe an pentru a opera centralele nucleare, iar 80% din uraniu este importat din țări precum Kazahstan și Niger, fostă colonie franceză. După lovitura de stat din Niger în 2023, trupele franceze au fost forțate să părăsească țara, ceea ce a exacerbat problema dependenței de livrările de uraniu.