Zonele umede, ecosisteme vitale pentru planeta noastră, se confruntă cu o amenințare majoră de dispariție. Conform unui nou raport, dacă tendințele actuale persistă, până în 2050 ar putea dispărea până la 20% din toate zonele umede rămase la nivel global. Acest lucru pune în pericol beneficii la scară mondială estimate la 39 de trilioane de dolari.

Zonele umede, care acoperă aproximativ 6% din suprafața Pământului, contribuie cu peste 7,5% la PIB-ul mondial, prin servicii ecosistemice precum apa potabilă, protecția împotriva inundațiilor, siguranța alimentară și stocarea carbonului. În ciuda importanței lor, acestea dispar mai rapid decât orice alt ecosistem, cu o medie de 0,52% pe an. Din 1970, s-au pierdut 22% din zonele umede, echivalentul a peste 500 de milioane de terenuri de fotbal.

În ajunul celei de-a 15-a reuniuni a Conferinței Părților Contractante la Convenția de la Ramsar, a fost publicat un raport care prezintă cea mai completă evaluare globală a zonelor umede de până acum. Raportul avertizează că zonele umede continuă să dispară într-un ritm alarmant, în special cele de apă dulce. Unul din patru zone umede rămase se află într-o stare ecologică precară, iar cele mai semnificative reduceri au loc în America Latină, Caraibe și Africa.

Autorii raportului solicită măsuri urgente, inclusiv:

• Îmbunătățirea evaluării capitalului natural și integrarea acestuia în procesul de luare a deciziilor.
• Recunoașterea zonelor umede ca parte integrantă a ciclului apei.
• Includerea și prioritizarea zonelor umede în soluțiile financiare inovatoare pentru natură și oameni.
• Asigurarea unei combinații de finanțare publică și privată pentru investiții în zonele umede.

Este urgent să se intensifice finanțarea pentru recuperarea și conservarea acestor ecosisteme. Fără schimbări semnificative în fluxurile financiare, obiectivele Convenției de la Ramsar, Cadrul Global pentru Biodiversitate Kunming-Montreal și Obiectivele de Dezvoltare Durabilă (ODD) vor rămâne inaccesibile. Întârzierea investițiilor în zonele umede poate duce la o creștere bruscă a costurilor de restaurare și la o pierdere ireversibilă a biodiversității.

În caz contrar, dacă nu vom reuși să conservăm și să restaurăm zonele noastre umede în viitorul apropiat, aceasta va însemna trecerea unui prag complex de nerevenire pentru bunăstarea a miliarde de oameni, pentru dezvoltarea productivă, pentru apă, pentru protejarea speciilor pe cale de dispariție și pentru acțiunea climatică.