Soarele dogorește, focul se apropie dinspre sud, incendii la vest, suprafețe mari arse la sud... O frică ancestrală ne vizitează noaptea, obligându-ne să ne apărăm casa. La sfârșitul anilor optzeci au fost lansate campaniile 'Toți împotriva focului', însoțite de cântece memorabile, interpretate de prezentatori celebri pe fundal de pini.

De când clima a devenit politică, nu se mai poate vorbi despre vreme la cina de familie. De fapt, aproape despre nimic nu se mai poate vorbi.

Îmi amintesc de un desen animat lansat în 1984 în cinematografe, care a adunat puțin peste douăzeci de mii de spectatori. Se numea 'Watership Down'. A fost bazat pe cartea lui Richard Adams. Este o poveste pentru adulți, pe care o pot vedea copiii. Desenul animat este sumbru, fără ieșire. Folosește realismul pentru a vorbi despre conflicte inevitabile. Creșterea neîncetată a populației de iepuri îi duce la moarte și distrugere. Iepurele Văzut are viziuni de coșmar și încearcă să-și convingă rudele să părăsească locurile natale, dar găsește doar încercări mai dure. Vedem că fuga lor nu duce nicăieri. Pericolele pândesc atât la suprafață, cât și dedesubt. Cu un final aproape biblic, vizionarea 'Watership Down' înseamnă a intra într-o lume a nesiguranței, fricii și fugii veșnice. La fel ca și existența noastră, dacă nu am fi fost într-o cușcă uriașă a unei societăți înnebunate. În lumina fricii de foc, este recomandat să vizionați. Nu vă va fi mai bine, dar vă veți simți mai în siguranță.