În India, în ciuda promisiunilor și chiar a deciziilor Curții Supreme, milioane de femei de serviciu încă nu beneficiază de protecție legală adecvată pentru drepturile lor de muncă. Curtea, care anterior a ordonat crearea unei comisii pentru elaborarea unei legi centralizate menite să protejeze drepturile lucrătoarelor, se confruntă cu inacțiunea autorităților.

Lucrătoarele din domeniul casnic, precum Sangeeta M., în vârstă de 30 de ani, din Bangalore, trăiesc cu teama constantă de a-și pierde locul de muncă. Salarii mici, condiții de muncă dificile, lipsa zilelor libere și a concediilor medicale — o realitate cotidiană pentru milioane de femei de serviciu indiene. Potrivit diferitelor organizații, între 20 și 80 de milioane de oameni sunt angajați în acest sector, dar date exacte încă lipsesc.

În ianuarie 2024, Curtea Supremă a cerut guvernului să creeze o comisie interministerială pentru a studia posibilitatea adoptării unei legi, dar comisia nu și-a prezentat raportul în termenul stabilit. Apărătorii drepturilor omului, precum Geeta Menon, co-fondatoare a Stree Jagruti Samiti, notează că lipsa unui cadru legislativ duce la abuzuri și discriminare.

Din 1959, au existat încercări de adoptare a legilor pentru protejarea drepturilor femeilor de serviciu, dar niciuna nu a avut succes. Deși unele state au luat măsuri pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă, garanțiile minime încă lipsesc. Lucrătorii cer condiții de muncă decente, concedii medicale plătite, zile libere săptămânale și beneficii educaționale pentru copii.

Una dintre probleme este definirea vagă a locului de muncă. Pentru angajator, casa este un teritoriu privat, iar pentru femeia de serviciu — locul de muncă. De asemenea, potrivit apărătorilor drepturilor omului, munca la domiciliu este subestimată. Pentru a schimba situația, este necesar să se ratifice Convenția OIM din 2011 și să se consolideze rolul asociațiilor de rezidenți.