În câteva cuvinte
Israel Vallarta, cel mai celebru deținut al Mexicului, a fost eliberat după aproape 20 de ani de detenție fără sentință, fiind găsit nevinovat. Cazul său a fost marcat de o înscenare televizată, tortură și a generat un conflict diplomatic cu Franța, punând în lumină problemele grave ale sistemului judiciar mexican.
Israel Vallarta, numit „cel mai faimos deținut din Mexic”, a ieșit din închisoare la aproape 20 de ani după ce a fost prins într-o înscenare polițistă și judiciară lipsită de garanții legale. După două decenii petrecute în spatele gratiilor fără o sentință definitivă, o nouă hotărâre judecătorească l-a achitat.
Imaginile din 9 decembrie 2005 sunt încă dureroase: un polițist îi strânge gâtul lui Israel Vallarta, în timp ce acesta este confruntat cu camerele de televiziune sub acuzația de răpire. Cu semne evidente de tortură, bărbatul abia schița câteva cuvinte. Întreaga societate mexicană a privit în direct presupusa rezolvare a unui caz penal care avea să-i trimită la închisoare pe tânăr și pe logodnica sa, franțuzoaica Florence Cassez. Acea „înscenare televizată” a marcat începutul uneia dintre cele mai perverse și complicate istorii judiciare din Mexic.
Vallarta a intrat în închisoare la 35 de ani, iar acum a ieșit la 55 de ani. Vădit emoționat, el a declarat: „Multe adevăruri vor fi cunoscute și vor exista consecințe pentru cei responsabili. Am fost mereu nevinovat”. Singurele lacrimi i-au scăpat când și-a amintit de părinții săi, care au murit în timp ce el era închis în Altiplano, o închisoare de maximă securitate. Ironia sorții face ca acolo să fie închis și călăul său, Luis Cárdenas Palomino, condamnat pentru tortură în alte cazuri.
În realitate, Vallarta fusese reținut pe 8 decembrie, cu o zi înainte de spectacolul televizat. Forțele de ordine l-au acuzat de răpirea a șase persoane, de asociere la crimă organizată (grupul „Los Zodiacos”) și de posesie de arme militare — acuzații care adesea în Mexic sunt susținute cu probe plantate de agenții înșiși.
Achitare definitivă din lipsă de probe
Abia anul trecut, instrucția procesului penal a fost închisă. O nouă judecătoare, Mariana Vieyra Valdez, a analizat dosarul voluminos și, în ianuarie, a pronunțat sentința de achitare absolută, deoarece nu a găsit nicio probă care să susțină condamnarea.
Procuratura are la dispoziție cinci zile pentru a ataca hotărârea, la fel și victimele. Avocata lui Vallarta, Sofía de Robina, consideră dificil un recurs, având în vedere că procurorul general al Republicii, Alejandro Gertz Manero, a confirmat public torturile la care a fost supus Vallarta. Cu toate acestea, avocata subliniază că însăși Procuratura este cea care „a refuzat în mod repetat să închidă procesul”, motiv pentru care un deținut fără sentință a stat aproape 20 de ani în închisoare.
Vallarta, așa cum a recunoscut judecătoarea, are acum dreptul de a solicita statului mexican reparații pentru torturile primite, care au fost notorii, desfășurându-se practic în văzul întregii țări. El însuși și-a exprimat dorința ca Procuratura să continue să scoată la lumină neregulile din acest proces.
Impactul diplomatic: Sarkozy vs. Calderón
Cazul a generat un conflict diplomatic major între Mexic și Franța, fiind cunoscut o perioadă sub numele logodnicei sale, Florence Cassez. Președintele francez Nicolas Sarkozy s-a implicat personal, cerând eliberarea cetățenei sale. Conflictul a escaladat într-o confruntare deschisă cu președintele mexican Felipe Calderón.
În ianuarie 2013, după opt ani de închisoare, Cassez a fost eliberată și s-a întors în Franța datorită presiunii diplomatice. Israel Vallarta a mai rămas închis 4.591 de zile, suferind de patologii derivate din tortură și condițiile precare de detenție.
Cazul său este un exemplu al perioadei de „război împotriva crimei” din Mexic, caracterizată prin nerespectarea drepturilor omului. În prezent, un sfert dintre bărbații și 22% dintre femeile încarcerate de mai mult de doi ani în Mexic nu au încă o sentință. Printre aceștia se numără un frate și un nepot ai lui Israel, ale căror procese se desfășoară separat, având aceeași rădăcină viciată.
Noua viață și inelul de hârtie
În primele ore de libertate, Vallarta, care abia știe să folosească un telefon mobil, își privește fața în oglindă — un obiect simplu pe care nu l-a avut în celulă. El încearcă să reconstruiască puzzle-ul unei vieți întrerupte. Alături de el este soția sa, Mary, pe care a cunoscut-o în închisoare și căreia i-a oferit un inel de hârtie, sigilând promisiunea lor. După două decenii de nedreptate, cel mai faimos deținut al Mexicului începe o nouă viață alături de familie.