Tunisia: Regimul lui Saied, sub presiune din partea UE și a sindicatelor pe fondul arestărilor opoziției

În câteva cuvinte

Regimul tunisian se confruntă cu presiuni crescânde din partea UE și a sindicatelor după încarcerarea liderilor opoziției, ceea ce a declanșat o serie de proteste și conflicte diplomatice, agravate de criza economică și preocupările ecologice.


Regimul președintelui tunisian Kais Saied se confruntă cu o criză diplomatică cu Uniunea Europeană și cu amenințarea unei greve generale din partea puternicului sindicat UGTT, pe fondul unei represiuni extinse împotriva opoziției politice. Această situație survine după încarcerarea mai multor lideri ai opoziției, inclusiv a lui Rached Ghannouchi, în vârstă de 81 de ani, liderul Frontului Salvării Naționale, o coaliție de opoziție.

De la preluarea puterii în 2021, președintele Saied, care guvernează într-o manieră autocratică, a închis parlamentul și a persecutat opoziția. Intrarea în închisoare a lui Ghannouchi, alături de alți disidenți, marchează finalul încarcerării sau exilului aproape întregii disidențe împotriva regimului.

În ultimele patru weekenduri, manifestații masive au avut loc în capitala Tunis, pe bulevardul Habib Bourguiba, sub sloganul „Opoziția nu este o crimă”, cerând eliberarea deținuților politici. Ghannouchi, o figură politică centrală de șase decenii și participant la tranziția post-Primăvara Arabă din 2011, este cel mai recent dintr-o listă de peste 40 de opozanți judecați pentru „atentat la securitatea statului”, primind o sentință definitivă de 12 ani de închisoare.

Organizația Human Rights Watch (HRW), cu sediul la New York, susține că „pedepsele dure impuse urmăresc să reducă la tăcere disidența”, iar Tunisia „a revenit la era represivă” a dictatorului Ben Ali. HRW a cerut eliberarea tuturor condamnaților, considerând că aceștia au fost „procesați arbitrar și nu s-au bazat pe dovezi credibile”.

Anunțul sindicatului UGTT privind o grevă generală în ianuarie este interpretat ca un ultimatum adresat președintelui, ca răspuns la erodarea libertăților și la escaladarea hărțuirii opoziției. Protestul vizează și deteriorarea situației sociale și a condițiilor de muncă în țară, unde salariul minim lunar este de 150 de euro, iar rata inflației depășește 5% anual, ajungând la 10% în 2023.

„Nu ne intimidăm amenințarea închisorii și vom continua lupta noastră”, a declarat Noureddine Taboubi, liderul UGTT. Sindicatul, care în 2021 a susținut lovitura de stat prezidențială pentru a dizolva parlamentul, este acum în conflict deschis cu regimul.

Uniunea Europeană a exprimat, de asemenea, preocupări. Parlamentul European a adoptat o rezoluție neobligatorie prin care cere eliberarea deținuților tunisieni, ceea ce a provocat o reacție furioasă din partea președintelui Saied, care a denunțat o „ingerință flagrantă” în afacerile interne ale țării.

Pe lângă criza politică, Tunisia se confruntă și cu o revoltă împotriva poluării în regiunea Gabes, unde emisiile unei fabrici publice au provocat probleme respiratorii la sute de persoane. Deși președintele a acuzat lipsa de întreținere și corupția anterioară, organizațiile societății civile au cerut în justiție închiderea fabricii.

Criza economică și deteriorarea serviciilor publice contribuie la nemulțumirea cetățenilor, în timp ce președintele Saied atribuie sistematic protestele unei conspirații străine menite să submineze statul.

Про автора

Răzvan scrie despre tehnologie și inovații din Spania, el are abilitatea de a relata despre noutăți tehnice complexe într-un limbaj simplu și ușor de înțeles.