Pădurile și Alimentația

Pădurile noastre joacă un rol vital în hrănirea lumii. Acestea susțin miliarde de oameni și biodiversitatea, oferind de la alimente sălbatice până la apă dulce, de la adăpost până la energie. Cu toate acestea, continuăm să le pierdem într-un ritm alarmant din cauza defrișărilor și a degradării terenurilor. Între 2015 și 2020, s-au pierdut aproximativ 10 milioane de hectare de păduri pe an, o suprafață echivalentă aproximativ cu cea a Republicii Coreea. În plus, intensificarea incendiilor forestiere și a epidemiilor de dăunători amenință și mai mult aceste ecosisteme valoroase.

Unul dintre principalii factori care stimulează defrișările este necesitatea de a satisface cerințele unei populații mondiale în continuă creștere, conform mai multor studii. Cu ocazia Zilei Internaționale a Pădurilor, marcată sub tema “Pădurile și alimentația”, trebuie să abordăm cu urgență modul în care putem asigura securitatea alimentară pentru toți, protejând în același timp pădurile care sunt atât de fundamentale pentru sistemele noastre agroalimentare. Răspunsul constă în adoptarea de soluții care combină agricultura și pădurile.

Putem face terenurile mai productive prin intensificarea agricolă durabilă, sisteme integrate de producție și economii circulare. Valorificând atât inovația, cât și cunoștințele tradiționale, putem limita extinderea suprafețelor cultivabile, producând în același timp alimentele de care avem nevoie.

De exemplu, în cadrul programului FAO Acțiunea Împotriva Deșertificării, s-a lucrat în regiunea Sahel din Africa pentru a garanta că cunoștințele tradiționale și interesele comunităților rurale ocupă un loc central în inițiativele menite să restaureze terenurile degradate. Acest lucru a încurajat selecția și plantarea a numeroase specii sălbatice de alimente cu un conținut ridicat de micronutrienți. Ca rezultat, nu numai că au îmbunătățit ratele de regenerare și creștere a plantelor, ci a scăzut și insecuritatea alimentară.

Tradiția de a colecta miere în Timorul de Est. Jafet Potenzo Lopes (FAO)

În Columbia, unde popoarele indigene și comunitățile locale gestionează 53% din terenuri și păduri, se pune în practică un nou model de gestionare forestieră comunitară, care ajută la oprirea defrișărilor și la îmbunătățirea coordonării între agricultură și activitatea forestieră. Datorită înființării de pepiniere, sisteme agroforestiere și măsuri de restaurare și a promovării stimulentelor financiare și a utilizării produselor forestiere lemnoase și nelemnoase, noul model a revitalizat întreprinderile forestiere comunitare și a sporit accesul la piețe, îmbunătățind astfel calitatea vieții multor persoane din zonele rurale.

Aceste exemple arată cum integrarea pădurilor, arbuștilor și pășunilor cu noi culturi poate îmbunătăți producția de alimente. Pădurile oferă un habitat pentru polenizatori și adăpostesc cea mai mare parte a biodiversității terestre a lumii, necesară atât pentru creșterea producției de alimente, cât și pentru îmbunătățirea durabilității. Pădurile hrănesc solurile, reglează temperatura și oferă susținere și umbră pentru animale. Ele pot acționa ca bariere naturale contra vântului pentru culturi și pot furniza apă dulce pentru mai mult de 85% din marile orașe ale lumii.

Calea de urmat necesită schimbări normative care să reflecte interdependența agriculturii și a pădurilor. Pădurile sunt depozitele naturii, oferind o sursă directă de legume, fructe, semințe, rădăcini, tuberculi, ciuperci, miere, ierburi naturale și carne de animale sălbatice cu un conținut proteic ridicat pentru comunitățile rurale și alimente funcționale în zonele urbane. Mai ales în perioade de criză, când pădurile servesc drept plasă de siguranță alimentară de urgență.

Agroforesteria — adică, încorporarea de copaci în agricultură — poate îmbunătăți ecosistemele, crește reziliența culturilor, restaura terenurile degradate și îmbunătăți producția și diversitatea alimentelor, precum și crește veniturile fermierilor. De asemenea, sunt importante sistemele silvopastorale, care combină cultivarea și restaurarea copacilor cu pășunatul animalelor și cultivarea furajelor.

În același timp, trebuie dublate eforturile pentru a restaura cele peste 2.000 de milioane de hectare de terenuri care se estimează că sunt degradate în întreaga lume. Vestea bună este că aproximativ 1.500 de milioane de hectare de terenuri degradate sunt adecvate pentru a fi restaurate în mozaic, adică combinând pădurile și copacii cu agricultura. Alte 1.000 de milioane de hectare de terenuri de cultivare situate pe terenuri care au fost anterior forestiere ar beneficia de încorporarea strategică a copacilor care îmbogățesc atât productivitatea agricolă, cât și serviciile ecosistemice.

Calea de urmat necesită schimbări normative care să reflecte interdependența agriculturii și a pădurilor. Deși multe țări au început să integreze agroforesteria în planurile lor naționale de acțiune pentru climă, avem nevoie de un angajament mai larg față de politicile care consideră pădurile esențiale pentru securitatea alimentară și diversitatea alimentelor. Acest lucru presupune, de asemenea, ca sectorul privat să se angajeze la “defrisare zero” în lanțurile valorice agricole și să se asigure că aceste angajamente se traduc în măsuri cuantificabile.

Conservarea, gestionarea și utilizarea durabilă a pădurilor nu este doar un imperativ de mediu, ci o strategie decisivă în favoarea securității alimentare. În cele din urmă, este esențială educarea consumatorilor cu privire la o alimentație mai sănătoasă și o viață sănătoasă, pornind de la sisteme agroalimentare durabile, și reducerea pierderilor și a risipei alimentare. Pădurile sunt fundamentale pentru transformarea sistemelor agroalimentare globale pentru a fi mai eficiente, mai incluzive, mai rezistente și mai durabile. Atunci când pădurile în sine, ca parte importantă a sistemelor agroalimentare, sunt considerate indispensabile pentru agricultură și bunăstarea umană, cresc stimulentele pentru a avea grijă de ele.

Trebuie să subliniem că pădurile sunt o punte excelentă cu care să integrăm execuția sub îndrumarea celor patru îmbunătățiri: o producție mai bună, o nutriție mai bună, un mediu mai bun și o viață mai bună, fără a lăsa pe nimeni în urmă. Conservarea, gestionarea și utilizarea durabilă a pădurilor nu este doar un imperativ de mediu, ci o strategie decisivă în favoarea securității alimentare și a diversității alimentelor. Fără aceasta, devine mai dificilă atingerea Obiectivului de Dezvoltare Durabilă doi al Națiunilor Unite: eradicarea foametei și a sărăciei și refacerea ecosistemelor. Qu Dongyu este director general al Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO).