În câteva cuvinte
Articolul subliniază importanța consultării unui specialist în sănătate mintală pentru diagnostic și tratament adecvat, avertizând asupra pericolelor automedicației și a evitării tratamentului prescris. Se evidențiază că bolile mintale sunt afecțiuni reale, care necesită intervenție medicală, și că este iresponsabil să se ofere sfaturi generalizate despre medicația psihiatrică, fie pro, fie contra.
Prescrierea medicamentelor psihotrope
Prescrierea medicamentelor psihotrope în această țară este reglementată și doar profesioniștii din domeniul medical le pot prescrie. Nu sunt ca aspirina sau vitaminele, deși discursul farmacofobic la modă sugerează contrariul.
Va exista, ca în toate, o piață neagră și ilegală în care se pot ocoli controalele existente, dar aceasta nu este o problemă de sănătate, ci una de poliție.
Ceea ce atrage atenția în mod deosebit este faptul că, în această privință, se comite eroarea iresponsabilă de a da sfaturi generale, adesea bazate pe o ignoranță totală a subiectului, fără a aminti că vorbim despre boli, suferință și tratamentul care o poate atenua.
Nimeni cu două degete de frunte nu ar apărea la televizor spunând, de exemplu, că luăm prea multe medicamente pentru tensiunea arterială sau prea multe pastile pentru a preveni blocarea arterelor, că ne punem prea multe stimulatoare cardiace sau prea multe proteze de șold din titan.
Nu ne-ar trece prin cap să sfătuim pe cineva care suferă o traumă să îndure durerea unei fracturi sau a unei răni fără analgezice de niciun fel. Înțelegem că trebuie făcut ceva pentru a atenua suferința pacientului.
Suferință mentală și medicație
În schimb, când vine vorba de suferință mentală, de durere psihologică, se pune sistematic la îndoială dacă medicația este necesară.
Pacientul care sângerează pe dinăuntru, a cărui viziune asupra lumii este alterată, care se decompensează până la punctul în care ființa sa se clatină din temelii, cel care nu poate fi și gândi ca întotdeauna sau nu se poate bucura de viața însăși, cel care își pierde sensul existenței și ar dori să-i pună capăt, nu este cineva căruia îi lipsește voința sau care pur și simplu se îngrijorează de nimicuri și nu știe să facă față provocărilor unei vieți normale.
Boala mentală nu este tristețea naturală pe care o aduc unele momente dureroase, nici simpla îngrijorare sau disconfortul suportabil pe care îl pot provoca unele circumstanțe adverse, este o afecțiune pe care profesionistul o poate recunoaște și diagnostica.
Iar acel profesionist, dacă ajunge la concluzia că pacientul său trebuie să ia un medicament psihotrop, nu-și poate permite luxul de a oferi pacientului său placebo-uri sau remedii de vraci.
Nici să prescrie lecturi, să se înscrie într-un sindicat sau să aștepte ca două ore și jumătate de reducere a programului de lucru să-i vindece tulburarea.
Dacă este iresponsabil să recomanzi public administrarea de medicamente fără supraveghere medicală, este la fel de iresponsabil să încurajezi "deprescrierea" doar pentru că statisticile arată că, în general, ne medicăm prea mult.
