Arestarea și arestul preventiv al primarului Istanbulului, Ekrem İmamoğlu

Arestarea de miercurea trecută și arestul preventiv dictat duminică pentru primarul Istanbulului și liderul opoziției, Ekrem İmamoğlu, au plasat Turcia într-o situație periculoasă de instabilitate socială și politică, pe fondul suspiciunii întemeiate că este vorba despre o manevră a președintelui Recep Tayyip Erdoğan de a elimina din cursa prezidențială un opozant extrem de popular al derivei sale autoritare cu tentă islamistă.

Într-o operațiune a poliției care a zguduit temeliile țării, primarul Istanbulului, membru al Partidului Republican al Poporului (CHP, social-democrat), a fost arestat împreună cu alte 30 de persoane sub acuzația de corupție și colaborare cu o organizație teroristă. Aceste acuzații se bazează pe declarațiile unor martori ale căror identități, în mod suspect, au fost declarate secrete. Persoanele reținute au fost interogate ore în șir de până la 90 de procurori. În cele din urmă, İmamoğlu va fi judecat doar pentru corupție, dar, potrivit instanței care se ocupă de caz, va trebui să rămână în închisoare din cauza riscului de a distruge probe dacă va fi eliberat. În urmă cu o săptămână, universitatea publică din Istanbul i-a anulat diploma – la câteva decenii după eliberare – susținând că nu recunoaște doi ani studiați de İmamoğlu în Statele Unite. Constituția turcă impune deținerea unei diplome universitare pentru a candida la președinție.

Nimic din toate acestea nu este acceptat de milioane de turci care, conduși de studenți și sindicate, au ieșit în stradă în fața unei noi încercări a regimului de a elimina politic o figură proeminentă a opoziției, aflată la conducerea Istanbulului – care produce mai mult de o treime din PIB-ul țării – din 2019. Cel puțin o mie de persoane, potrivit Ministerului de Interne, au fost arestate în timpul protestelor masive din întreaga țară. Într-un salt calitativ al represiunii practicate de Erdoğan și colaboratorii săi, zeci de persoane au fost arestate pentru conținutul critic pe care l-au publicat pe rețelele sociale. În paralel, o instanță a demis conducerea Baroului din Istanbul, care are 70.000 de membri și este cunoscut pentru interpretarea progresistă a drepturilor civile.

O dovadă că de data aceasta Erdoğan nu va reuși atât de ușor să scape de un rival politic este faptul că alegerile primare simbolice organizate duminică de CHP în 6.000 de locații din țară au strâns 15 milioane de voturi în sprijinul lui İmamoğlu ca și candidat la președinție în 2028. În acest context, trebuie aplaudată reacția clară a guvernelor de la Berlin și Paris. Germania – unde locuiesc aproximativ două milioane de turci, cel mai mare număr dintr-o țară UE – a calificat drept „total inacceptabilă” încarcerarea liderului opoziției. Franța, la rândul său, vorbește direct despre un „atac asupra democrației”. Această atitudine europeană contrastează, dar nu mai surprinde, cu reacția administrației Trump, care consideră această criză gravă drept „o chestiune internă”. Nu este atât de simplu. Recunoscând că, desigur, este vorba despre o țară suverană, supraviețuirea democrației în Turcia nu este doar un drept inalienabil al milioanelor de turci, ci și o chestiune de securitate și stabilitate în Europa. Într-un moment de ascensiune a autoritarismului, este necesar ca Erdoğan să primească de la guvernele europene mesajul fără echivoc că libertatea cetățenilor săi este mai presus de interesele sale personale, iar acest lucru include dreptul de a-și alege conducătorii.