Este dificil să reziști tentației de a vorbi despre serialul la modă, chiar dacă s-a spus deja totul despre el. Am intrat în „Adolescența” fascinată de ritmul său și de propunerea vizuală îndrăzneață, până când, în al treilea episod, mi-am pus aceeași întrebare ca și colega mea de rubrică, Paloma Rando: unde rămâne Katie? Aversiunea pe care mi-o provoca prezența constantă a lui Jamie pe ecran a fost stimulată de lectura, în acea zi, a știrii despre publicarea cărții despre José Bretón. Sufăr de o saturație de „răism”. Mă interesează mai mult cum se conviețuiește cu durerea, motiv pentru care ultimul episod m-a reconciliat cu serialul mereu superb al lui Stephen Graham. M-am gândit, văzând acea familie distrusă, la documentarul „Crescând un ucigaș în masă” (Movistar Plus+) și la romanul excepțional al lui Lionel Shriver „Trebuie să vorbim despre Kevin”, la stupefacția provocată de descoperirea că ai crescut o ființă inumană.

Mai multe informații: Consultați toate datele premierelor în calendarul nostru de seriale.

Părinții lui Jamie se învinovățesc pentru că a te învinovăți este o modalitate de a simți un oarecare control asupra situației. De asemenea, arată cu degetul spre rețelele sociale, asupra cărora, în afara ficțiunii, s-a deschis o dezbatere pasionantă. Se pare că acum este urgent să se legifereze în privința lor și a acelor ecrane pe care atâția părinți le-au lăsat în mâinile fragede ale odraslelor lor pentru a nu-i deranja. Se dă vina pe rețelele sociale, deși copiii ucigași sunt la fel de vechi ca omenirea însăși. Nu exista Instagram când „Petiso Orejudo” și-a comis crimele. TikTok nu a stat în spatele uciderii în Liverpool a copilului James Bulger de către alți copii cu puțin mai mari decât el. Nu sunt rețelele sociale, nici jocurile video, anime-ul sau „De veghe în lanul de secară”, dar avem nevoie să găsim un „de ce” pentru absurditate. O eroare, la fel ca a vorbi despre adolescență ca și cum ar fi o boală imprevizibilă care afectează doar câțiva, și nu o fază a vieții. Nu toți vom fi bătrâni, dar toți am fost adolescenți; știm despre ce este vorba.

În serialul polițist procedural „Léo Mattéï: brigada de protecție” nu există piruete vizuale și nici prea multe pretenții, dar schițează o frescă interesantă a actualității tineretului francez, care nu este atât de departe de cel spaniol (și românesc). Are, de asemenea, un protagonist magnetic, Jean-Luc Reichmann, care, la fel ca Graham, este creator și scenarist. Al zecelea sezon a avut premiera acum câteva săptămâni pe Calle 13 (post TV spaniol) și nu vă va schimba viața, nici nu vă va ajuta să găsiți răspunsuri, dar vă va face să vă puneți mai multe întrebări, și asta este la fel de important.