Dintr-o dată, un serial, Gangs of London, îl face pe Tarantino din Reservoir Dogs să pară elev de clasa a doua sau, dacă preferați, pe cel din Pulp Fiction un vestitor al tomatinei din Buñol. Așa se întâmplă cu fascinația pentru violența instrumentalizată cu abilitate de creatorii de ficțiuni audiovizuale, care, în acest caz, sunt Gareth Evans și Matt Flannery.
Este deja un loc comun că actualitatea îngreunează parodia. Se vorbește mai puțin despre cum complică existența distopiei. Mă gândesc la asta în timp ce mă uit la ultimul sezon din Black Mirror (Netflix). De când a avut premiera pe Channel 4 în 2011, circumstanțele au depășit seria lui Charlie Brooker.
Există actori și actrițe care vor rămâne în mod inevitabil legați pentru totdeauna de unul dintre personajele lor, chiar dacă cariera lor a fost mult mai mult decât atât. Este aproape imposibil să scapi de acest lucru dacă interpretul în cauză a fost protagonistul unui serial de televiziune care a lăsat o amprentă asupra unei generații mondiale întregi.
Platformele de televiziune care emit prin streaming pe internet luptă pentru a nu muri de succes după un deceniu prodigios pentru sector. Marii jucători își consolidează un arsenal de strategii care variază de la alianțe între ei pentru a submina alți adversari, până la diversificarea serviciilor, creșterea numărului de transmisiuni în direct, avântul veniturilor din publicitate și majorările de prețuri la abonamente.
Cine ar fi crezut în 1990 că spionii vor trăi o epocă de aur în plin secol XXI? Nu ne referim la lumea agitată a anului 2025, unde războiul, spionajul și trădarea au devenit parte obișnuită a scenei, ci la ficțiune. Așa se întâmplă în literatură, cu nume notabile precum Daniel Silva, Mick Herron sau David McCloskey, dar și în televiziune.
Nu sunt împotriva planului-secvență, sunt împotriva abuzului său. Această afirmație sună a „una e libertatea și alta e libertinajul”, îmi asum. „Și când este abuz? Când spui tu?”, poate vă întrebați. Vedeți, cred, ca în puține lucruri, în arta narativă, în importanța și plăcerea poveștilor. Și am norocul să trăiesc din povestit, adică să-mi câștig pâinea ca scenarist. Datorită puterii pe care o acord narațiunii, cred în subordonarea formei față de fond.
Dacă showrunner-ul francez Fanny Herrero, creatoarea şi scenarista principală de seriale, născută la Toulon acum 50 de ani, s-ar ocupa de supervizarea tuturor adaptărilor făcute după cea mai de succes ficţiune a sa, „Call My Agent!” („Dix pour cent” în titlul original), această sarcin&abrave; ar deveni o muncă cu normă întreagă. Există peste 10 versiuni lansate în întreaga lume ale acestei dramedii, centrată pe culisele lumii cinematografice văzute prin ochii agenţilor care construiesc carierele vedetelor. Următoarea va fi cea spaniolă.
Poate un serial despre crime să fie luminos și să aparțină genului „feel good tv”, acel subgen de televiziune care îl face pe spectator să se simtă bine? „Weiss & Morales”, serialul procedural pe care La 1 îl anunță deja ca o premieră iminentă, se bazează pe soarele și peisajele ample din Insulele Canare pentru a obține acest oximoron aparent. Această ficțiune reflectă determinarea creatorilor săi de a construi un serial accesibil, gândit pentru un public larg.