Discriminarea la accesul la locuințe, în spațiile publice și în serviciile de stat afectează peste șase milioane de persoane în Spania, reprezentând una din șapte persoane cu vârsta de peste 16 ani (dintr-o populație totală de 41,3 milioane), adică 15% din populația de peste această vârstă. Aceste date sunt dezvăluite de Ancheta privind Condițiile de Viață din 2024. Modulul privind accesul la servicii, publicat miercuri de Institutul Național de Statistică (INE) din Spania.

Mai exact, cifrele arată că peste 1,4 milioane de persoane s-au simțit discriminate atunci când au încercat să acceseze o locuință, 2,6 milioane au perceput un tratament inegal în organismele publice, 1,5 milioane au denunțat excluderea din spațiile de uz comun și peste jumătate de milion au suferit discriminare în mediul educațional. Raportul nu detaliază posibila suprapunere între aceste cazuri, dar estimarea se bazează pe suma diferitelor domenii în care respondenții au declarat că au suferit un tratament inegal.

27% dintre cei afectați indică faptul că originea etnică sau statutul de migrant au fost principala cauză a excluderii lor, în timp ce 11% o atribuie vârstei, aproape 8% unei dizabilități sau unei probleme cronice de sănătate și 4,5% genului.

Într-o țară în care locuința a devenit un bun rar, iar prețurile chiriilor au atins maxime istorice, dificultatea accesului la o casă a oferit agențiilor imobiliare și proprietarilor o poziție de avantaj față de cei care caută disperați un apartament la un preț accesibil. Persoanele cu dizabilități, străinii și adulții tineri, între 30 și 44 de ani, sunt cei mai vulnerabili pe această piață volatilă. Conform anchetei, 8,9% dintre cei care au încercat să închirieze sau să cumpere o locuință în ultimii cinci ani s-au simțit discriminați, echivalentul a peste 1,4 milioane de persoane dintr-un total de 16 milioane.

Două grupuri se remarcă printre cele mai afectate: tinerii și adulții aflați în plină dezvoltare a vieții profesionale și familiale. Între 16 și 44 de ani, ratele de discriminare depășesc media: 9,9% la primii și 13,9% la cei din urmă. Problema accesului la locuințe în Spania este legată, în mare măsură, de deficitul de ofertă și speculațiile imobiliare, care au dus la creșterea explozivă a prețurilor chiriilor în orașe precum Madrid și Barcelona. La aceasta se adaugă discreționalitatea proprietarilor care, pe o piață unde cererea depășește cu mult oferta, își pot permite să selecteze chiriașii pe baza unor criterii subiective, cum ar fi naționalitatea, nivelul veniturilor sau componența familiei.

Veniturile joacă un rol cheie în această inegalitate. Deși numărul persoanelor care au căutat o locuință între 2020 și 2024 este similar în sectoarele cu venituri mai mici și mai mari (între trei și patru milioane în fiecare grup), percepția discriminării este de trei ori mai mare în rândul celor cu venituri mai mici: aproape 15% față de 4% în sectoarele mai înstărite. Dar nu este doar o problemă economică: în majoritatea cazurilor, cele mai vulnerabile gospodării sunt formate din străini, și aproape jumătate dintre cei care s-au simțit discriminați atribuie excluderea originii lor.

Percepția respondenților nu este greșită. Săptămâna aceasta, un alt raport elaborat de Provivienda și finanțat de Ministerul Incluziunii, Securității Sociale și Migrației a avertizat că discriminarea rezidențială în Madrid și Barcelona a crescut cu aproape 30 de puncte procentuale din 2020. Într-un exercițiu telefonic realizat în ambele orașe, s-a constatat că 99% dintre agențiile imobiliare acceptau practici de segregare explicită față de persoanele străine.

Discriminarea la ghișeul public

Nici Administrația Publică nu scapă acestui fenomen. Peste 2,6 milioane de persoane care au apelat la organisme oficiale anul trecut au perceput un tratament inegal, reprezentând 7,7% din totalul utilizatorilor care au contactat un birou de stat sau au utilizat un serviciu public între februarie 2023 și februarie 2024. În ciuda politicilor de incluziune, mulți continuă să simtă că sunt tratați diferit din cauza condiției sociale, accentului sau nivelului de educație. În rândul populației străine, fie din Uniunea Europeană, fie din alte regiuni, rata discriminării depășește 10%. Și în șapte din zece cazuri de acest tip, cei afectați atribuie tratamentul inegal originii lor etnice.

Spațiile publice nu sunt nici ele o excepție. În cafenele, centre sportive sau magazine, 1,5 milioane de persoane denunță că au suferit un tip de discriminare. În 38% din cazuri, motivul indicat a fost rasa, în timp ce alte 38% menționează alți factori, precum nivelul educațional, aspectul fizic, religia, orientarea sexuală sau nivelul veniturilor.

Există un număr mare de persoane care s-au confruntat, de asemenea, cu probleme în centrele educaționale. Peste jumătate de milion de persoane, dintre care 60% sunt femei, declară că au suferit un tratament necorespunzător când au mers la o școală sau universitate, fie ca tutore, fie ca student. În aceste cazuri, trei din 10 victime consideră că originea lor migrantă a influențat tratamentul discriminatoriu, în timp ce jumătate au invocat alte cauze, printre care aspectul fizic sau religia.

Studiul reflectă, de asemenea, o diferență de gen care depășește discrepanța salarială. În timp ce 9,6% dintre bărbați afirmă că au suferit discriminare, procentul urcă la 11,3% în cazul femeilor. Ele triplează rata bărbaților care identifică sexul ca motiv al tratamentului inegal: 6,6% față de 2%. Pe grupe de vârstă, discriminarea afectează mai puternic persoanele de peste 65 de ani și tinerii. 35% dintre persoanele în vârstă au simțit un tip de excludere, în timp ce la cealaltă extremă, 11,8% dintre persoanele între 16 și 29 de ani raportează că au fost respinse într-un anumit domeniu.

Ancheta privind Condițiile de Viață este un studiu anual care analizează situația economică și socială a gospodăriilor din Spania și restul Uniunii Europene. Se realizează folosind un model armonizat între țările membre, ceea ce permite o comparație fiabilă a datelor. În ediția din 2024, realizată între februarie și mai, au fost chestionate 72.000 de persoane printr-o abordare de tip panel, unde aceiași participanți răspund timp de patru ani consecutivi, facilitând o urmărire mai precisă a schimbărilor în condițiile lor de viață. Această metodologie oferă o viziune detaliată asupra evoluției bunăstării în gospodării și permite evaluarea politicilor publice în domenii precum accesul la servicii de bază sau inegalitatea economică.

Autor: Elena Vasile — Elena este o jurnalistă specializată în cultură și artă. Articolele ei se remarcă prin stilul rafinat și înțelegerea profundă a proceselor artistice.