În câteva cuvinte
O mamă din Spania luptă în instanță pentru a-și recupera ultimul copil, după ce statul i-a retras custodia asupra a șase copii pe parcursul vieții, invocând un trecut dificil marcat de abuzuri și neglijență. Cazul ridică întrebări despre rolul statului în protecția copilului și dreptul la o a doua șansă pentru părinții vulnerabili.
Yazmina, Ismael, Zahíra, Jessenia, Izan, Janat… Acestea sunt numele celor șase copii pe care Delegația de Asistență Socială din Toledo i-a retras, unul câte unul, pe măsură ce s-au născut, lui Rocío Simón Peña, o femeie din Torrijos (Toledo) care are astăzi 33 de ani și care a fost sub tutelă statului într-un centru de primire din aceeași provincie între 14 și 18 ani, din cauza situației de abandon, abuzuri, maltratări, droguri și violență pe care ea și cei patru frați ai săi o sufereau în familie. Aceeași administrație care a tutelat-o într-un centru de primire a fost și cea care a preluat ulterior tutela tuturor urmașilor ei, dându-i consecutiv spre adopție.
Cu certificatele de naștere în mână, Rocío privește înapoi și enumeră. Primul copil i-a fost luat la 19 ani, în 2009, după ce a împlinit vârsta majoratului și a încetat să mai fie sub tutelă. Al doilea, în 2012. În 2014, al treilea. În 2018, al patrulea, când Rocío avea 28 de ani. În 2021, al cincilea copil. Și luna trecută, în martie 2024, când avea 32 de ani, al șaselea și ultimul copil, în același Spital Universitar din Toledo unde s-a născut. Cinci dintre ei au fost separați de mamă imediat după naștere. Iar una dintre fete, la vârsta de patru ani, după cum se arată în documentația Ministerului de Asistență Socială din Castilla-La Mancha la care a avut acces Джерело новини. Rocío vorbește cu totală resemnare, ca și cum nu ar merita altceva în viață, deși acum luptă din nou cu partenerul ei și tatăl ultimului ei copil, Abdelali Billi, de 26 de ani, pentru a recupera cel puțin contactul cu ultima ei fiică.
„Rocío nu i s-a acordat beneficiul unei a doua șanse”, spune avocatul său. „Nu s-au respectat termenele. Legea (Art.172) prevede doi ani pentru a inversa procesele de tutelă, iar ultimul ei copil a fost dat spre pre-adopție la nouă luni, provocând deconectarea totală de părinți”, adaugă el. În momentul în care un copil este dat spre adopție, se suspendă dreptul de vizită al părinților. Rocío și Abdelali, care nu au lipsit niciodată de la întâlnirile lor, nu și-au mai văzut fiica de atunci.
„În plus, minorul este, de asemenea, prejudiciat, deoarece schimbă brusc din nou familia, de la cea de plasament la cea de adopție”, insistă avocatul. Răspunsul la recursul său, depus pe 30 noiembrie la Delegația de Asistență Socială din Toledo, pentru a „suspenda orice acțiune în dosar care ar putea duce la adopție”, a fost tocmai rezoluția de adopție, oficializată pe 18 decembrie. Avocatul Rafael Castillo a depus apoi o cerere împotriva administrației la Decanatul din Toledo, care a ajuns la instanța cu numărul 3.
„Este un caz de o gravitate extremă”, justifică Ministerul de Asistență Socială din Castilla-La Mancha, când este întrebat despre un proces atât de dureros. Și asigură că „familia nu s-a opus niciodată măsurilor adoptate de administrație sau ordinelor judecătorești care le-au aprobat”.
Cu toate acestea, acest ziar a dovedit că Rocío s-a opus în mod oficial în numeroase ocazii acestor decizii și în diferite moduri, inclusiv prin intermediul instanței, după cum demonstrează hotărârea din 21 ianuarie 2022 a judecătorului de la Curtea Provincială din Toledo cu privire la recursul depus de avocatul tinerei împotriva ordinului instanței de primă instanță numărul 2 din Toledo din 27 ianuarie 2021 prin care se stabilea adopția a doi dintre copiii săi: Zahira și Jessenia: „Având în vedere „evoluția torpidă” a circumstanțelor personale, familiale și sociale în care s-a desfășurat existența apelantei, indiferent dacă acestea nu au fost căutate intenționat, recursul trebuie respins”.
Întrebați despre acțiunile întreprinse cu această mamă fostă tutelată pentru a evita un proces atât de sfâșietor, Ministerul abia oferă explicații „pentru protecția datelor” și se limitează la a asigura că, „ca și în alte cazuri, a fost pus în aplicare un „plan de intervenție” și s-a încercat să se lucreze cu părinții pentru a îmbunătăți situația lor”, fără a oferi detalii sau exemple în acest sens. Cu toate acestea, în rapoartele de Asistență Socială privind acțiunile întreprinse cu Rocío din 2009, când i-a fost luat primul copil, apare o concluzie: „Epuizarea sistemului”. Același lucru se repetă în rezoluțiile succesive, care justifică cu fraze precum „din cauza cronicității problemei familiale”, „pentru că situația maternă este cunoscută încă din anii ’90, cu agravare și cronicizare progresivă”, „din cauza propriei istorii de viață și a mediului familial”... Și care duc întotdeauna la aceeași decizie: „Se promovează demersuri pentru adopție”.
Nu exista în sistem o altă soluție mai puțin dăunătoare pentru Rocío? Nici delegatul de Asistență Socială, Maximiliano Muñoz, nici Ministrul, Bárbara García Torijano, nu au dorit să facă declarații cu privire la o situație care se repetă.
Al doilea caz
Este al doilea caz frapant de retragere a tutelei bebelușilor în Toledo care ajunge la redacția acestui ziar. Primul, cel al unui cuplu căruia i s-a luat copilul din același spital la începutul lunii decembrie 2024 din cauza trecutului de „maltratare și abandon” al mamei (de asemenea, o tânără de 19 ani mamă fostă tutelată de Serviciile Sociale din Toledo) și ignorând complet tatăl (de asemenea, de origine marocană), este pe cale de a fi rezolvat după ce Parchetul a emis un document devastator împotriva unei măsuri atât de „drastice” și „lipsite de bază factică” pe 20 februarie. O mare parte dintre tehnicienii Delegației de Asistență Socială care intervin în ambele cazuri sunt aceiași.
Acum Rocío și partenerul ei, Abdelali Billi, în situație neregulamentară, luptă în instanță, pe cale civilă și cu ajutorul avocatului lor, Rafael Castillo, pentru a nu pierde complet contactul cu ultima lor fiică, Janat. „Partenerul meu, tatăl fiicei mele, și eu, nu suntem de acord cu acest tip de tutelă asupra fiicei noastre, deoarece viața mea s-a schimbat”, scriu și semnează Rocío Simón și Abdelali Billi, care a ajuns în Ceuta înotând din Maroc în 2021 și care apare în documentele Ministerului ca „absent”. Acea semnătură comună disperată, scrisă de propria mână pe un document oficial, a fost prima modalitate de a se opune rezoluției Delegației din Toledo de a le retrage ultima fiică, Janat, pe 8 martie.
De data aceasta, motivațiile retragerii sunt următoarele: „Istoric anterior în sistemul de protecție definitivă asupra a cinci copii anteriori din cauza neglijențelor grave în acoperirea nevoilor minorilor, modele de viață și relație obișnuită cu medii de risc social, tată absent, absența altor adulți care să garanteze îngrijirea, vulnerabilitate ridicată a nou-născutului din cauza vârstei fragede”. Din nou, ca și în cazul anterior cunoscut de Джерело новини, se insistă asupra „absenței” tatălui, deși acesta este prezent pe tot parcursul sarcinii și figurează ca partener al mamei în rapoartele de monitorizare anterioare nașterii fetiței realizate de serviciile sociale ale Primăriei Gerindote, unde locuiesc.
Rocío Simón și Abdelali Billi sunt un cuplu de doi ani, de când Abdelali a adunat și a recompus puținele resturi rămase din Rocío, o femeie care a cunoscut doar răul, fatalitatea, violența în familie, abuzul, abandonul, drogurile și maltratarea de către partenerii ei. Ultima bătaie pe care i-a dat-o fostul ei iubit, și tatăl penultimului ei copil, i-a lăsat nasul rupt și un ajutor de 480 de euro din care trăiesc astăzi ea, sora ei și nepotul ei de trei ani, în afară de Abdelali, care prestează munci neregulate (din cauza lipsei de documente) și sporadice.
„Fiecare caz trebuie analizat în mod izolat, nimic nu are de-a face un caz cu celălalt și se evaluează întreaga situație care înconjoară minorii”, spun cei de la Minister când sunt întrebați despre paradoxul că Rocío își întreține sora și fiul mic al acesteia în casa ei. Surorii lui Rocío, de asemenea soră fostă tutelată, i-au fost luați (și dați spre adopție) doi dintre copiii ei anterior. Rocío este cea mai mare dintre cei cinci frați care, după ce au fost tutelați în 2002 (și unii adoptați), sunt acum dispersați în provincia Toledo în diferite circumstanțe.
Rocío, care își povestește viața ca și cum ar vorbi despre o altă persoană — „se numește depersonalizare, pentru a suporta durerea”, clarifică un asistent social —, a încercat să-și caute de lucru, l-a găsit, l-a pierdut, a încercat din nou să-și ia diploma de liceu, a renunțat… Viața ei a fost din ce în ce mai haotică, pe măsură ce se acumulau separările de copiii ei, pe care le trăia ca pe niște agresiuni din partea sistemului: „Încercam să nu mi-i ia, chiar am plecat să locuiesc în Ávila cu unchii mei, dar întotdeauna ajungeam să mă întorc la mama, mă adunam cu cine nu trebuia și totul se strica”, spune ea. S-a scufundat. Până când Abdelali a scos-o acum doi ani din groapa în care era hotărâtă să se înece. A avut grijă de ea și a ascultat-o. I-a tratat crizele epileptice, care o cuprind de fiecare dată când se apropie data nașterii unuia dintre acei șase copii. Rocío repetă ca pe o mantră ziua și greutatea exactă a fiecăruia dintre urmașii ei la naștere.
Pentru Abdelali Bill este prima și singura lui fiică: „În ziua în care s-a născut și am ținut-o în brațe, am crezut că pot să sar și să ating cerul”, spune arătând un tablou din sufrageria casei, în care au înrămate ecografiile bebelușului. „Acum câteva zile a împlinit un an”, își amintește în timp ce montează o expoziție improvizată pe masă cu toate fotografiile fetiței pe care le-au adunat în timpul vizitelor.
Surse anonime din Serviciile Sociale din Toledo dezvăluie că în evaluarea pe care au făcut-o cuplului în timpul sarcinii, înainte de nașterea ultimului lor copil, se face referire ca „factor de risc” la situația neregulamentară a tatălui (prezent în timpul procedurii), alături de situația de excludere socială a familiei”. Dar aceeași sursă subliniază că „sunt factori care pot fi lucrați de la prestația de bază a „Prevenirea Excluderii Sociale”, în cadrul Legii Serviciilor Sociale din Castilla La Mancha pentru asistența primară”.
