Căutarea emoțiilor intense în Havana Room

Căutarea emoțiilor intense este tema centrală a romanului Havana Room de Colin Harrinson. Intriga se învârte în jurul acestei atracții periculoase, urmărind povestea unui avocat de succes care ajunge în abis. În drumul său spre pierzanie, descoperă un local exclusivist numit Havana Room, ascuns în subsolul unui restaurant. Aici, se servește peștele fugu, o delicatesă toxică consumată crudă, înfășurată în alge și orez, similar cu sushi.

Realitatea peștelui fugu japonez depășește ficțiunea: este un preparat toxic, iar secretul preparării sale sigure constă în meticulozitate. O eroare, o neglijență, poate duce la moarte. Bucătarul de la Havana Room folosește cuțite speciale, cu lame ascuțite, pentru a tranșa peștele în fața clienților. Singura modalitate de a-l prepara corect este îndepărtarea ficatului, a ovarelor și a pielii, cu mare grijă, pentru a evita contaminarea cărnii. Chiar și o atingere accidentală a pielii sau a organelor interne cu cuțitul poate fi fatală, datorită toxicității extreme.

Atracția inerentă a pericolului, promisiunea unor senzații electrice, îi determină pe mulți să își asume riscul. Acest fenomen nu este limitat la romanul lui Colin Harrison; se întâmplă și în realitate. În restaurantele din Japonia, fugu este servit în felii subțiri, aranjate astfel încât să amintească de crizantema, floarea care simbolizează nemurirea în cultura japoneză.

Mai multe informații: De la holeră la Covid, ce am învățat din pandemii?

În Europa, acest preparat este interzis din 2004. Periculozitatea sa provine de la neurotoxina tetrodotoxină (TTX), care atinge cea mai mare concentrație în ficat. Consumul cărnii provoacă senzații paralizante. Atunci când canalele de sodiu sunt blocate, încep spasmele. Privind mai atent, dorința inconștientă de a atinge limitele este, într-un fel, o dorință de moarte.

Peștele fugu aparține familiei Tetraodontidae și este al treilea vertebrat cel mai veninos din lume, după broasca aurie otrăvitoare și peștele piatră. Acesta din urmă este considerat cea mai toxică specie din apele tropicale. Datorită capacității sale de a se camufla, seamănă cu o rocă, de unde și numele său. Un contact ușor cu spinii aripilor sale poate fi mortal. Vom discuta despre el altă dată; acum, să ne întoarcem la fugu, un pește greoi și lent, ai cărui dinți cresc continuu, dar se uzează din cauza durității hranei sale: crustacee și moluște sunt prada sa naturală.

Se pare că, preparat în stil japonez, este o adevărată delicatesă, iar consumul său poate duce la un nivel superior de extaz, o experiență mistică de plenitudine maximă, identificată cu moartea. Poate că tocmai acest lucru, combinat cu riscul asociat consumului său, face ca peștele fugu să fie o gustare atât de prețuită.