Mă îmbrac la fel cum scriu: de la stânga la dreapta. Introduc în cămașă mai întâi brațul stâng și apoi pe cel drept, și urmez același traseu cu lenjeria intimă și pantalonii, precum și cu șosetele și pantofii. Este contribuția mea personală la menținerea ordinii acestei lumi.

În acea marți, însă, după ce mi-am introdus picioarele în pantofi, am mers instinctiv să leg șireturile celui drept înainte de cel stâng. M-am oprit, confuz, în fața acestei mișcări inconștiente. Ce se întâmpla?

Mi-am amintit atunci visul din care tocmai mă smulsese ceasul deșteptător și în care eram arab. Am reușit să salvez doar atât: că eram arab. Arabii, m-am gândit, scriu de la dreapta la stânga, așa că automatismul referitor la șireturile pantofilor avea un oarecare sens, așa că m-am lăsat dus de val și le-am legat pe cele ale pantofului drept înaintea celor de la stângul, pentru a păstra o anumită armonie între eul meu din starea de veghe și cel din vis.

La ieșirea în stradă, am trecut pe lângă o agenție de loterie unde un anunț recomanda să jucăm „cu responsabilitate”. Am decis să încerc și am plasat un pariu de doar doi euro și jumătate. Loterista s-a mirat, pentru că știe că sunt un pic jucător.

— Păi — i-am explicat — încerc să fac totul „cu responsabilitate” pentru ca lumea să nu se sfârșească.

Dimensiunea arabă nu m-a părăsit întreaga zi. Era o instanță aparținând visului, dar eu purtam visul în interiorul stării de veghe așa cum călătorește un fruct în interiorul cojii sale. Eram treaz și adormit în același timp. Am traversat orele în acea stare neobișnuită fără să se întâmple nicio nenorocire în jurul meu, ceea ce m-a confirmat în ideea că făcusem bine alternând scrierea relativă la îmbrăcăminte de la stânga la dreapta cu cea de la dreapta la stânga. În plus, am câștigat la Euromillions 12 euro, pe care i-am jucat din nou „cu responsabilitate”. Încă o marți salvată, în sfârșit.