„Când am început să fim interesaţi de Leganés, ştiam că este o echipă care jucase patru sezoane în Primera División şi că se afla în Madrid. Nimic mai mult”, mărturiseşte Jeff Luhnow, preşedintele clubului „pepinero” din 2022, născut acum 58 de ani în Mexic, aşa cum îl trădează desele sale „ahorita” (acum imediat), dar care şi-a construit viaţa şi cariera în Statele Unite. A lucrat timp de 16 ani în baseball până când a pătruns în „industria fotbalului” de elită prin intermediul stadionului Butarque. „Petrec jumătate din timp în Madrid. Cunoşti alţi preşedinţi, ieşi la masă cu ei… Acest lucru nu există în Statele Unite. Mesele sunt incredibile în toate oraşele, m-am bucurat de lucruri pe care nu mi le-aş fi imaginat niciodată”, comentează conducătorul prin apel video înainte de a zbura în Spania pentru a debuta pe Bernabéu (21:00, Movistar) în cel mai dificil moment al echipei sale (locul 18), cu doar patru puncte obţinute din ultimele 21 posibile. Îl aşteaptă un Real Madrid fără Thibaut Courtois.

„Sfatul pe care l-am primit înainte de a intra în fotbal”, începe Jeff Luhnow din biroul său din Houston, „a fost să fiu apropiat. Îmi amintesc că aveam patru puncte în opt etape în Segunda División. Instinctul unei persoane este să se ascundă şi să se întoarcă acasă. Am văzut asta des la preşedinţii care nu locuiesc în Spania. Dar eu am fost acolo la fiecare meci. A fost dificil, recunosc. Într-un meci împotriva Cartagenei am marcat după 600 de minute fără gol şi apoi am primit trei goluri în 10 minute. A fost singura dată când un poliţist m-a însoţit la maşină. Studiasem succesele şi eşecurile grupurilor americane care investiseră în cluburi europene. Şi, ei bine, la Leganés am trecut de la a fi pe ultimul loc la a promova în 24 de luni”, subliniază el.

Cazul său este un alt exemplu de multiproprietate în fotbal. Grupul său, Blue Crow Sports, deţine şi trei cluburi mai mici (Cancún din Mexic, Vyskov din Cehia şi Elite Falcons din Dubai), iar înainte de a se decide pentru clubul din sudul Madridului, a explorat şi alte opţiuni în Spania. „Am vorbit cu echipe care au fani mai activi, ceea ce este bine, dar în momentul în care faci ceva diferit sau nu sunt de acord, vor protesta. Este mai dificil să inovezi într-un club care a fost majoritatea timpului în Primera şi astăzi joacă în Segunda”, explică el. Conform mai multor surse, preluarea controlului asupra Leganés i-a costat aproximativ 40 de milioane de euro.

„Am vorbit cu echipe care au fani mai activi, ceea ce este bine, dar în momentul în care faci ceva diferit sau nu sunt de acord, vor protesta.”

Discursul său navighează într-un echilibru dificil între ambiţie şi prudenţă economică. „Vrem ca clubul să crească şi într-o zi să concureze în Europa”, asigură el. „Getafe a reuşit. Girona a jucat în Champions League, iar Rayo se menţine în Primera şi uneori în ianuarie se află pe poziţii care îţi dau speranţe. Vom visa întotdeauna puţin mai mult decât cred oamenii că putem realiza, dar este singura modalitate de a gestiona”, punctează el. O aspiraţie pe care încearcă să o îmbine cu cifrele. „Ceea ce vrem să evităm este să plătim facturi de Primera cu venituri de Segunda. Aceasta este problema unora”, avertizează Luhnow. „Există întotdeauna presiune pentru a investi mai mult, dar astfel există şi posibilitatea datoriilor. Dacă anul acesta nu retrogradăm, vom extinde Butarque [au concesiunea pentru 50 de ani]. Cu cât ne menţinem mai mult timp, vom creşte veniturile şi vom îmbunătăţi echipa. Obiectivul era să promovăm în trei sau patru ani şi am reuşit în doi. Acum obiectivul este să fim în La Liga la centenar, peste trei ani”, expune preşedintele „pepinero”, care citează Villarreal şi Brentford drept „exemple de urmat”.

Modelat în cultura americană, se referă la „flexibilitate” atunci când negociază cu un jucător — „trebuie să ne protejăm în caz de retrogradare”, insistă — şi recunoaşte „surpriza” sa când vestiarul i-a cerut prime pentru obiective specifice în mijlocul sezonului. „În lumea din care vin eu, aşa ceva nu există”, admite el. „Jucătorii au prime în contractele lor. Dar ca jucătorii căpitani să ceară o întâlnire pentru că vor să ştie dacă există o primă pentru câştigarea următorului meci sau pentru salvarea de la retrogradare... Pentru mine a fost: „de ce trebuie să te plătesc mai mult pentru ceva ce te avantajează şi pe tine?” Dar înţeleg că face parte din cultura locală. Oricum, trebuie să înţeleagă că, cu cât folosim mai multe resurse pentru aceste lucruri, nu vor mai fi pentru altele, cum ar fi transferurile”, avertizează el. „Prima dată când mi s-a întâmplat, am întrebat alţi preşedinţi ce fac ei. Fac la fel şi când transferăm fotbalişti. Merg la alt agent pentru a afla intervalul salarial pentru acel tip de jucător”, povesteşte el.

„Prima dată când vestiarul mi-a cerut o primă pentru victorie, m-am gândit: „de ce trebuie să te plătesc mai mult pentru ceva ce te avantajează şi pe tine?””

Jeff Luhnow explică faptul că a intrat şi în baseball fără a fi fost jucător sau antrenor înainte, iar acum este în fotbal de doar patru ani, aşa că are nevoie de multe opinii pentru a lua decizii. „Când l-am angajat pe Borja Jiménez, am început cu 50 de nume şi am redus lista la 10. Am vorbit cu ei şi am rămas cu patru sau cinci, care au fost intervievaţi de şase persoane din club, până am ajuns la doi finalişti. Am sunat preşedinţii echipelor unde ambii antrenori activaseră şi câţiva foşti jucători de-ai lor, atât cei recomandaţi de ei, cât şi alţii pe care i-am căutat eu”, detaliează el. Un fel de casting, „un cuvânt amuzant”, afirmă el.

Ultima sa decizie, nu lipsită de controverse, a fost să renunţe la directorul sportiv din ultimul deceniu, Txema Indias. „Munca sa a fost impresionantă şi sigur va avea succes la alt club. În final, am decis să îl înlocuiesc. A fost mai mult legat de tipul de lider pe care ni-l dorim”, încheie preşedintele lui Leganés, care speră să asigure salvarea de la retrogradare într-un final de sezon plin de dueluri directe.