Trenurile Rodalies (de navetiști) din Catalonia își intensifică problemele, în loc să le diminueze. Unele sunt suspendate fără avertisment. Unul din patru (65 din 272) este inutilizabil. Incidente mecanice cresc. Plângerile se înmulțesc de 2,5 ori din 2017. Și 109 din 264 de ascensoare și scări rulante sunt defecte.

Cozile, întârzierile și haosul pentru orarele cetățenilor provoacă un disconfort major și o criză politică: Parlamentul tocmai a cerut demisia consilierului, Sílvia Paneque.

Responsabilitatea cazului o depășește, ea are șapte luni în funcție. Liniile sunt vechi. R-1, Barcelona-Mataró și spre Nord este pionieră în peninsulă: în 1848 se acoperea în 36 de minute; mai puțin decât azi. R.3, spre Vic și Franța, este din anii '70 (ai secolului XIX). Reformele au rămas în urmă față de nevoi.

Motiv: lipsa cronică de investiții publice statale (regionalizabile) în Catalonia, poate cel mai grav aspect al subfinanțării autonomiei.

Chiar și atunci când bugetul de stat o recuperează în previziuni destinate tuturor domeniilor (‚privilegiul!‘, protestează unii), aplicarea sa se stinge. În 2021 a ajuns la scandal: 35,6% investiție executată, față de 183% în Madrid. În perioada 2018-2023, media a fost de 52,2%, jumătate din ceea ce era planificat.

Iar investiția feroviară — atenție: cea proiectată, nu cea decontată — între 2015 și începutul lui 2022 a atins 35,1% din Spania, față de 45,8% din Madrid (date ACN).

Subfinanțării centrale i s-a adăugat dezinteresul Guvernelor independente (în afară de ultimul, condus de Pere Aragonés) pentru lucruri tangibile, cum ar fi infrastructurile, cu excepția cazului în care erau pârghie de agitație pentru nedreptăți.

Paradigma evazionismului a fost renunțarea în 2021 la extinderea multi-miliardară a aeroportului Prat-Josep Tarradellas (1.700 milioane în planul de investiții al AENA), cu un pretext ecologic discutabil. Acum este în așteptarea redresării.

După seceta investițională, un anumit diluviu investițional: se efectuează simultan 200 de acțiuni de modernizare: catenare noi, semnalizare, suprimarea trecerilor la nivel, dublarea liniilor, ramuri noi.

Evident, într-o rețea atât de densă, unele contribuie la distorsiuni. Pentru a crește incidentele care stârnesc un clamor popular justificat.

Există lumină la capătul tunelului: în ianuarie 2026 vor începe să fie livrate cele 72 de trenuri noi pentru Rodalies, din cele 110 comandate de Renfe.

Între timp, se finalizează transferul către Generalitat, o revendicare veche. Care tocmai a convenit cu compania feroviară și ADIF îmbunătățiri în informații și mecanismele de tranziție, un birou tehnic de proximitate pentru a controla procesul… Dar apelurile la răbdare nu sunt suficiente.

Nimeni nu s-a gândit la un paliativ de urgență, cum ar fi crearea unei rețele substitutive dense, provizorii, de autobuze mobilizabile la minut de fiecare incident. Cu puține resurse, tensiunea ar scădea.

Asta ar intra în competențele consilierului controversat Paneque. Dar trebuie să ne gândim.