Eliberarea sexuală a fost tema nerezolvată a generațiilor anterioare, educate în puritanism, moralitatea dominantă a epocii și în necunoașterea sexualității și a corpurilor lor. Astăzi, aproape nimeni nu își mai impune sarcina de a «se elibera sexual» deoarece se subînțelege că este o realizare dobândită. Este posibil să tranzitezi prin alte orientări și identități sexuale fără penalizare socială. De asemenea, este posibil să ai o întâlnire sexuală, în mai puțin de o oră, cu un necunoscut contactat printr-o aplicație de întâlniri. Sau, de exemplu, este obișnuit să menții un tip de relație cu cineva centrată, unic și exclusiv, pe sex, fără ca sentimentele sau angajamentul să interfereze.

Atunci, întrebările sunt: toate aceste aspecte ne conferă titlul de persoane eliberate sexual? Ce ar trebui să înțelegem prin libertate sexuală?

Ca orice concept, și cel al libertății sexuale este susceptibil de a fi revizuit de-a lungul anilor. De fapt, pilula contraceptivă, semnul eliberării sexuale a femeii, a fost de mult timp pusă sub semnul întrebării. «În ceea ce privește contracepția hormonală atât de mult lăudată: de ce trebuie să introducem în corpul nostru o pilulă cu efecte secundare care este, printre altele, dăunătoare și pentru mediu, deoarece derivă din procese de sinteză realizate în laboratoare?», expunea sexologul belgian Thérèse Hargot în cartea sa din 2016 intitulată O tinerețe eliberată sexual (sau aproape). La care adăuga: «În plus, contracepția hormonală și posibilitatea ulterioară de a programa maternitatea au schimbat profund abordarea psihologică a femeilor însărcinate. Atât de mult încât alegerea de a avea un copil implică așteptarea de a avea copii perfecți și pretenția de a fi mame impecabile. Ai fi putut avorta, totuși ai decis să-l ai, prin urmare, ai datoria de a fi o mamă bună. Nu poți spune că ești obosită sau că este dificil».

Mai multe informații Sex și miros: deodorantele ne ruinează viața sexuală?

Pentru unii, adevărata revoluție sexuală este încă în așteptare. Regulile s-au schimbat, dar nu au fost abolite complet. «Dacă norma s-a schimbat, relația noastră cu norma este aceeași. Femeile au trecut de la datoria de a procrea la cea de a atinge orgasmul», subliniază Hargot în cartea sa. «De la „nu trebuie să ai relații sexuale înainte de căsătorie” la „trebuie să ai relații sexuale cât mai curând posibil”. Înainte, norma era dată de o instituție, în principal religioasă, astăzi este dată de industria pornografică».

«Dacă norma s-a schimbat, relația noastră cu norma este aceeași. Femeile au trecut de la datoria de a procrea la cea de a atinge orgasmul», subliniază sexologul Thérèse Hargot în cartea sa din 2016 intitulată O tinerețe eliberată sexual (sau aproape).

«Cred că libertatea sexuală are mai mult de-a face cu simțirea decât cu acțiunea. Este vorba despre conștientizarea faptului că purtăm sexualitatea în noi. Suntem ființe sexuate, iar asta înseamnă că avem capacitatea de a simți plăcere și o putem activa noi înșine, dar și împărtăși cu alții, adăugând partea emoțională și afectivă», afirmă Francisca Molero, ginecolog, sexolog, terapeut la Centrul Máxima (Barcelona) și director al Institutului Iberoamerican de Sexologie. «Și asta te face să te simți mai viu. Dar, oricât ni s-ar spune, încă nu avem integrată această dimensiune atât de importantă a ființei umane», conchide membrul Academiei Internaționale de Sexologie Medicală și președinte de onoare al Federației Spaniole a Societăților de Sexologie (FESS).

Urmând această linie, pentru Cristina Pineda, psiholog și sexolog la centrul de psihologie madrilen Cepsim, «se confundă libertatea sexuală cu consumerismul sexual și fragilitatea legăturilor. Se pare că a fi liber în acest domeniu este sinonim cu a avea multe relații fără a te implica prea mult în ele. Astăzi există multă ușurință în a avea întâlniri, dar foarte puțină pentru o intimitate profundă, iar acest lucru produce o deconectare de corp care, adesea, ne lasă nu goi, ci disociați. Adică, ai emoții legate de un fapt, dar le separi, le asociezi cu altceva sau le lași deoparte într-un colț».

«Astăzi există multă ușurință în a avea întâlniri, dar foarte puțină pentru intimitate, iar acest lucru produce o deconectare de corp care ne lasă disociați», afirmă Cristina Pineda, psiholog și sexolog la centrul de psihologie Cepsim.

«Libertatea sexuală merge mână în mână cu o sexualitate liberă de constrângere, hărțuire sau violență; și care este sigură, consensuală și plăcută», argumentează Miren Larrazabal, psiholog clinician, sexolog și președinte al Societății Internaționale a Specialiștilor în Sexologie (SISEX). «Dar nu trebuie confundată dragostea liberă cu dragostea neoliberală, de unică folosință sau de obiectificare a ființei umane. La fel de important este să știi să spui da, precum și să poți spune nu. Și acest lucru are legătură cu faptul că multe femei ne putem simți presate, de această așa-zisă libertate sexuală, să acceptăm anumite practici sau relații, deoarece, dacă nu le acceptăm, suntem niște pudibonde sau putem fi părăsite. În timp ce presiunea asupra bărbatului rămâne legată de performanță. Acesta este paradoxul: dorind să fim liberi, ajungem să ne supunem tiraniei unui sex capitalist și consumerist», conchide Larrazabal, care este membru al Institutului de Urologie și Andrologie (Lyx) din Madrid.

Mai mult nu înseamnă neapărat mai bine

O altă idee falsă despre libertatea sexuală este relaționarea acesteia cu curiozitatea, cu obligația de a încerca totul sau cu înclinația către practicile cele mai extreme; în timp ce așa-numitul «sex vanilie» rămâne pentru puritanii care sunt la ani lumină de eliberarea sexuală. Poate cel mai urgent este să redefinim ce înseamnă, astăzi, convenționalul, când Ministerul Sănătății spaniol oferă pe site-ul său informații despre chemsex — consumul intenționat de droguri pentru a facilita sau intensifica activitatea sexuală — și când oricine are o pereche de cătușe pe noptieră lângă diverse modele de vibratoare.

Ceea ce se înțelege prin ortodox, sexual vorbind, a variat mult în ultima vreme. De exemplu, poți fi «vanilie» cu un bici în mână, 15 metri de sfoară, o mască de luptător mexican și fiind o pisică sălbatică cu lumânări în cameră, lumină difuză și muzică de Barry White ca fundal sonor. A fi curios sexual, și a tinde sau nu să încerci lucruri noi, este mai mult un adjectiv al propriei sexualități decât o cerință indispensabilă pentru a atinge acea libertate mult dorită.

O altă idee falsă despre libertatea sexuală este relaționarea acesteia cu curiozitatea, cu obligația de a încerca totul sau cu înclinația către practicile cele mai extreme. Poate cel mai urgent este să redefinim ce înseamnă, astăzi, convenționalul.

«Este adevărat că suntem mult mai toleranți decât generațiile anterioare în ceea ce privește recunoașterea și acceptarea altor sexualități», susține Molero. «Dar, în același timp, această fragmentare atât de specifică, care necesită etichetarea a tot (sapiosexuali, hetero flexibili, asexuali, printre alții), și care este văzută ca un progres, poate fi și o formă de fragmentare, de control, chiar de confruntare care, mai mult decât să ne apropie, ne îndepărtează de a fi ființe sexual libere».

Este sexul fără emoție, fără legătură, mai liber?

Câte persoane trăiesc relația sexuală profund, fără scopuri utilitare, și câte au nevoie să ia un tip de substanță catalizatoare pentru că le este teamă de intimitate sau se tem să se apropie de alt corp sau de propriul corp? La cabinetul lui Pineda ajung oameni care cer o formulă pentru a avea relații fără a se implica sau a suferi prea mult, subiecți frustrați pentru că devine din ce în ce mai complicat să creeze legături, persoane cu dificultăți în a se dărui partenerului și indivizi care, dintr-o nevoie de atașament, se leagă foarte repede. «Poate suntem într-o perioadă de tranziție în ceea ce privește modul de a înțelege sexualitatea noastră și, deși ne-am debarasat de vinovăție și acordăm mai multă importanță plăcerii, acum ne este mai greu să creăm și să menținem relații profunde, satisfăcătoare», reflectează experta. «Se pare că libertatea sexuală ar fi incompatibilă cu cuplul stabil și că angajamentul ar implica o formă de supunere».

«S-ar spune că a avea exclusivitate sentimentală este acum ceva de dreapta», semnalează, la rândul său, Larrazabal. «Fundamentalul în relații este să contribuie la bunăstarea noastră și să ne apropie de fericire. Dar trebuie să ținem cont că nu este vorba doar de libertatea mea, ci și de a celuilalt. Să nu uităm că istoria ne arată cât de ușor este să trecem de la o extremă la alta: de la permisivitate și „totul este permis” la comportamente mai represive care ne fac să pierdem drepturile dobândite».

«Fundamentalul în relații este să contribuie la bunăstarea noastră și să ne apropie de fericire», subliniază psihologul și sexologul Miren Larrazabal.

Poate o bună definiție a sexualității libere ar fi aceea care nu caută nimic dincolo, care nu are utilități secundare. Cu toate acestea, sexul este un mijloc pentru a obține multe lucruri. După cum subliniază Pineda: «Poate fi o formă de narcisism, o modalitate de a fi acceptat sau de a te integra într-un grup, o scurtătură pentru a obține dragoste, valoare, a te simți important sau dorit. O formă de a acoperi anumite nevoi».

Comunicarea este, de asemenea, un alt semn, foarte revelator, care măsoară nivelul de libertate în sex. «Se presupune că acum se poate vorbi despre orice, dar se vorbește despre sexualitatea acrobatică și despre probleme, nu despre sentimente», intervine Molero. «Unul dintre lucrurile care ne atrag cel mai mult, și care se uită, este posibilitatea de a exprima sentimente, de a spune „te iubesc”, „te doresc”, „îmi este dor de tine” sau „m-am simțit foarte bine în seara asta”. Ceea ce se întâmplă este că aceste lucruri nu se spun în relațiile sporadice (există aproape un protocol care o împiedică), unde expresiile afectuoase pot fi interpretate greșit. Pe de altă parte, cuplurile de lungă durată încetează, de asemenea, să comunice afectiv și se comunică ceva sexual doar dacă există o problemă. Așadar, dorința de a comunica afecțiune și incapacitatea de a o face ne îndepărtează de a fi sexual liberi».