Deși descendențele lor au divergat acum milioane de ani, bonobo și oamenii împărtășesc 98,7% din genom (la fel ca și cimpanzeii). Aflați în pericol de extincție, cu nu mai mult de 20.000 de exemplare rămase în junglele protejate din Republica Democratică Congo, este cunoscută marea lor capacitate de comunicare, inclusiv cu oamenii. Acum, o cercetare publicată în revista Science arată că aceștia combină vocalizările într-un mod similar celui în care oamenii unesc cuvinte pentru a forma propoziții și a comunica astfel mesaje mai complexe. Se credea că această capacitate era exclusiv a noastră.

Toate limbile umane respectă un principiu pe care lingviștii îl numesc principiul compoziționalității. Postulat în secolul al XIX-lea de matematicianul și filozoful german Gottlob Frege, versiunea sa cea mai simplă amintește de o formulă matematică: semnificația unei combinații este suma semnificațiilor părților sale componente. Autoarele studiului oferă un exemplu foarte simplu cu cuvântul, deja tradus, biologie, care este format din două morfeme semnificative, bio (viață) și logie (știință). Profesorul de lingvistică generală de la Universitatea din Sevilla, Francisco J. Salguero, oferă o explicație mai completă: «Ceea ce spune [acest principiu] este că semnificația unei expresii lingvistice complexe este o funcție a semnificațiilor expresiilor simple care o compun și a regulilor care au fost folosite pentru a combina acele expresii simple pentru a construi expresia complexă». Acest principiu este respectat de toate limbile umane studiate.

«Am vrut să vedem dacă și bonobo au această capacitate», povestește Mélissa Berthet, care studiază comunicarea animală în departamentul de antropologie evolutivă de la Universitatea din Zurich (Elveția) și prima autoare a acestei cercetări. Pentru a reuși, aveau nevoie mai întâi să înțeleagă semnificația vocalizărilor lor individuale. Berthet a petrecut luni de zile cu trei grupuri din Rezervația Kokolopori Bonobo, unul dintre ultimele sanctuare ale acestor primate. «Acolo am urmărit bonobo între 12 și 15 ore pe zi, observându-le comportamentul și vocalizările», spune primatologul. Rezervația are trei comunități de bonobo obișnuite cu prezența umană, ceea ce permite oamenilor de știință să le studieze fără a interfera cu comportamentul lor.

«În timp ce îi urmăream, am folosit un microfon pentru a înregistra vocalizările lor și am documentat sistematic contextul în care se producea fiecare vocalizare», detaliază Berthet. Pentru fiecare, a consultat o listă de peste trei sute de parametri, pentru a descrie exhaustiv contextul. «De exemplu, am notat dacă exista un grup vecin apropiat, dacă era mâncare, dacă cel care emitea chemarea mânca, se odihnea sau se îngrijea și ce s-a întâmplat imediat după vocalizare...» Analizând corelațiile dintre emiterea unei chemări și context, a putut identifica modele. «Dacă o anumită vocalizare era întotdeauna urmată de mișcarea întregului grup, probabil indica faptul că această chemare înseamnă ‘să călătorim’», specifică ea. Cu această abordare, au putut descoperi semnificația mai multor mii de vocalizări. Acum trebuiau să vadă dacă le combinau și dacă combinațiile aveau o semnificație proprie.

«În mod specific, am testat mai multe criterii de compoziționalitate, examinând dacă combinația a două vocalizări producea una al cărei sens putea fi înțeles din semnificațiile chemărilor individuale», explică primatologul. În lucrări anterioare identificaseră până la 11 tipuri de vocalizări individuale (mârâituri, urlete grave sau ascuțite, șoapte, ceva asemănător unui fluierat, țipete...). Aici au găsit și analizat 38 de combinații de două dintre aceste chemări individuale, dar au înregistrat și altele mai complexe, de trei, patru sau mai multe elemente, pe care le rezervă pentru un alt studiu. Au verificat că acestea respectau versiunea simplă a principiului compoziționalității.

Dar există o dimensiune mai complexă a acestui principiu. În versiunea simplă se produce o sumă de semnificații, ca în cazul cuvântului biologie. Dar, așa cum amintește Salguero, profesorul de lingvistică, «aici ar fi pur și simplu o sumă semantică, o sumă a două semnificații; în timp ce în compoziția non-trivială, așa cum o numesc autoarele, unul dintre elemente îl modifică pe celălalt, îl completează pe celălalt», spune el. Și oferă un exemplu strâns legat de o altă dimensiune a limbajului, cea a infinității discrete, prin care un set finit de unități (morfeme sau cuvinte) dă naștere unei cantități infinite de combinații. «Odată ce am o expresie de tipul ‘vreau apă’, pot continua să construiesc: ‘vreau apă rece’, ‘vreau apă rece într-un pahar’, ‘vreau apă rece într-un pahar transparent’, ‘vreau apă rece într-un pahar transparent care să fie curat’...» Acest lucru l-ar îndeplini și bonobo.

«Am exclus chemările și combinațiile rare, așa că ne-am realizat studiul cu șapte tipuri de chemări și 19 combinații. Dintre acestea, patru erau compoziționale, una trivială, trei non-triviale», scrie Berthet într-un e-mail. Pot părea puține (deși rămân de studiat combinațiile de mai mult de două vocalizări), dar este prima dată când la o specie diferită de cea umană membrii săi respectă pe deplin principiul compoziționalității. De exemplu, combinația dintre un urlet care, în funcție de context, face un apel la unire, combinat cu un urlet ascuțit, care de obicei înseamnă «fii atent la mine», rezultă într-un apel la coordonare pentru deplasare. Sau alt exemplu, combinația de fluierături și șoapte apare de obicei în contexte de intimitate socială, cum ar fi în timpul copulației.

Pentru profesorul Salguero, care nu a intervenit în acest studiu, «dacă acest lucru este într-adevăr prezent la bonobo, chiar și la acel nivel atât de bazic de două semnale cu semnificație, astfel încât unul dintre ele depinde de celălalt, ar explica cum este posibil ca după o perioadă evolutivă atât de lungă precum cea care a dus la specia noastră, să fi existat efectiv sisteme de semne care au dezvoltat treptat această caracteristică și au făcut-o din ce în ce mai complexă».

Profesorul Simon W. Townsend, expert în comunicarea animală tot de la Universitatea din Zurich, este autor senior al acestei cercetări. Despre implicațiile sale dincolo de bonobo, el spune: «Faptul că găsim dovezi de compoziționalitate la oameni, cimpanzei și acum la bonobo sugerează că ultimul nostru strămoș comun care a trăit acum aproximativ șapte milioane de ani avea, de asemenea, abilități compoziționale de bază și, prin urmare, această caracteristică centrală a limbajului a început să evolueze cu mult înainte de apariția limbajului».

În doar două luni, cele mai prestigioase reviste științifice au publicat lucrări despre balene care respectă legi esențiale ale limbilor umane sau despre faptul că procesul cerebral al perușilor în timpul vocalizărilor lor nu este foarte diferit de cel uman. Cercetătorul Ivan G. Torre s-a format studiind sistemele de comunicare animală și acum lucrează pentru Oracle dezvoltând sisteme de comunicare pentru mașini. Torre amintește că la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, când s-au născut teoriile lingvistice moderne, acestea au apărut «cu o prejudecată antropocentrică, rezervând limbajul oamenilor». Dar datele contrare se acumulează. Pentru el, cheia este necesitatea comunicării, indiferent de modul și de specia în cauză. În acest sens, amintește o lucrare al cărei coautor este, publicată în 2020. Concentrată pe legile lingvistice, au verificat că în interacțiunea dintre plante și insecte se respectă legea lui Zipf, care stabilește că elementele (cuvintele în cazul comunicării umane) cele mai comune tind să fie mai scurte decât cele mai puțin obișnuite. Ei au verificat că moleculele care intervin în acele interacțiuni plantă-animal, lanțurile cele mai frecvente sunt, de asemenea, cele formate dintr-un număr mai mic de atomi.

Pentru directorul Laboratorului de Lingvistică Cuantitativă, Matematică și Computațională de la Universitat Politècnica de Catalunya, Ramón Ferrer i Cancho, cu limbajul se întâmplă ceea ce s-a întâmplat cu capacitatea de a folosi unelte, care păreau, de asemenea, a fi ceva exclusiv uman. «După aceea am aflat că cimpanzeii foloseau unelte, că delfinii vânau viermi sub nisip cu un bețișor... Cu limbajul știm deja același lucru, că nu este exclusiv uman», spune Ferrer i Cancho, unul dintre cei mai mari experți în lingvistică umană și comunicare animală. În ceea ce privește compoziționalitatea, el amintește un clasic al etologiei publicat la începutul secolului: chemările cercopitecilor cu nas alb. Aceștia produc două chemări de alertă, ‘pyows’ și ‘hacks’. Primele avertizează asupra prezenței unui leopard. Celelalte, că pericolul vine din cer, sub forma unui vultur. «Cercetătorii au descoperit că maimuțele produc și o a treia chemare, ‘pyow-hack’ și au observat că aceasta declanșează mișcarea grupului», amintește el.

Ce este mai bun urmează să vină. Barthet a înregistrat peste 3.600 de vocalizări timp de 400 de ore și multe sunt formate din mai mult de două vocalizări. Va trebui să așteptăm să vedem ce spun bonobo în combinațiile lor de trei, patru, cinci sau mai multe sunete care până acum ne păreau simple urlete.