Izolată în imensitatea Oceanului Atlantic, cu o populație de doar 390.000 de locuitori și membră NATO, dar fără armată proprie, Islanda caută puncte de sprijin într-un peisaj geopolitic în care amenințările se multiplică. Statele Unite și-au exprimat deschis intenția de a-și apropia Groenlanda vecină, iar Cercul Polar Arctic, care atinge țara în extremitatea sa nordică, este noul scenariu râvnit de marile puteri. În acest context, noul Guvern islandez, în funcție de doar trei luni, a reactivat o veche revendicare care a fost latentă în ultimii ani: aderarea la Uniunea Europeană. «Putem fi un mic avanpost împotriva altor amenințări, fie că vin din China, Rusia sau alte țări», susținea ministrul islandez de Externe, Thorgerdur Katrín Gunnarsdóttir, săptămâna trecută, în timpul vizitei oficiale pe care a efectuat-o în Spania.

Gunnarsdóttir (Reykjavik, 59 de ani), lidera liberalilor, a discutat cu Джерело новини vinerea trecută, la câteva ore după ce a luat prânzul cu omologul său spaniol, José Manuel Albares, la Palatul Viana din Madrid, și înainte de a participa la o întâlnire cu ministrul Apărării, Margarita Robles, la Baza Aeriană Torrejón de Ardoz. Pe parcursul interviului de jumătate de oră, Gunnarsdóttir a menționat în repetate rânduri cuvintele «securitate» și «apărare». Și a subliniat că Islanda și Spania gândesc similar în materie de drepturi ale omului. «În acest moment, în care este evident că se încearcă dărâmarea atâtor drepturi, este important ca națiuni precum ale noastre să vorbească tare și să își expună opinia», afirma ministra, al cărei partid, Liberal Reformist, de centru-dreapta, a apărut în 2016 ca o sciziune a Partidului Independenței, social-democrat.

Țara nordică intenționează să deschidă prima sa ambasadă în Spania înainte de sfârșitul verii. «Era foarte necesar. Pe lângă schimburile comerciale, sociale și culturale, atât Islanda, cât și Spania aparținem NATO. Sperăm să fim împreună și în Uniunea Europeană», indică Gunnarsdóttir, făcând aluzie la o idee: cea a posibilei aderări la blocul celor Douăzeci și Șapte, care planează asupra carierei sale politice de decenii.

În iulie 2009, Islanda a cerut integrarea în UE după prăbușirea sistemului său bancar. Dar în decembrie 2013, Guvernul a suspendat negocierile de aderare, iar în martie 2015, țara a solicitat să nu mai fie considerată candidată. Un sondaj recent al companiei de cercetare Prósent indică faptul că 45% dintre islandezi sunt în favoarea aderării, în timp ce 35% se opun. Conform unui acord guvernamental, acesta va convoca un referendum pentru a consulta dacă să înceapă negocierile cel târziu în 2027.

Potrivit lui Gunnarsdóttir, «nu este nevoie de mult» pentru a netezi calea spre aderare, mai ales pentru că Islanda cooperează strâns cu UE în calitate de membru al Spațiului Economic European (SEE). Apartenența sa la spațiul Schengen și la Asociația Europeană a Liberului Schimb (AELS) sunt alte două elemente favorabile. «Fără îndoială, cel mai delicat aspect va fi ajungerea la un acord privind agricultura și gestionarea pescuitului», subliniază ea.

Conștientă de rolul crucial pe care îl joacă Islanda în geopolitica mondială datorită locației sale în Atlanticul de Nord — cu Cercul Polar Arctic traversând țara în punctul său cel mai nordic —, ministra nu ezită să facă aluzie la «extinderea propriei zone de securitate economică și defensivă a UE» când este întrebată despre schimbările pe care le-ar implica integrarea țării sale în clubul comunitar. Interesul crescând al superputerilor precum SUA, China și Rusia în Arctica ar putea impulsiona o utilizare militară a insulei care, fără îndoială, ar reînnoi rolul țării nordice în cadrul NATO — este singurul membru fără armată proprie. Ar fi vorba, spune ea, de un «mic avanpost» în protejarea Europei împotriva amenințărilor din partea Chinei, Rusiei «sau altor țări».

În materie de securitate, atenția executivului islandez este îndreptată și către patru cabluri submarine care conectează insula cu Insulele Feroe, Irlanda, Scoția, Danemarca, Groenlanda și Noua Scoție (Canada). Toate acestea joacă un rol cheie în telecomunicațiile, energia, finanțele și asistența medicală ale insulei europene. «Trebuie să fim foarte atenți la această infrastructură submarină. Dacă dreptul internațional nu este respectat, atunci noi, islandezii, vom fi cu apa la gât, vorbind pe șleau», avertizează oficialul. De la invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia, o serie de incidente în diferite puncte ale infrastructurilor care traversează fundul mării europene, în special în Marea Baltică, au declanșat alarme.

Noul Guvern de coaliție islandez, care exercită puterea din decembrie 2024, a stabilit ca prioritate elaborarea, în colaborare cu toate partidele din Parlament, a unei politici de securitate și apărare. «Vrem să trimitem un mesaj clar restului lumii: luăm aceste probleme în serios», indică ministra de Externe, după ce a detaliat câteva dintre măsurile pe care intenționează să le implementeze, printre care se numără punerea în funcțiune a unui submarin de supraveghere fără pilot în cooperare cu Garda de Coastă a Islandei pentru a consolida supravegherea cablurilor submarine și a porturilor. «În caz de incendiu, toți avem nevoie de pompieri», punctează ea.

Întrebată despre vizita unei delegații a Administrației Donald Trump în Groenlanda, în plină tensiune între insula vecină și SUA, Gunnarsdóttir nu ezită să o califice, la fel ca omologii săi danezi, drept «inacceptabilă». După ce a subliniat că relațiile dintre Islanda și Statele Unite «au fost întotdeauna bune», concluzionează: «Atât danezii, cât și groenlandezii sunt dispuși să dialogheze, să negocieze și să coopereze. Sunt total împotriva unei agresiuni unilaterale. Este mai bine ca națiunile care până acum au luptat pentru libertate să se asocieze și să coopereze».