În câteva cuvinte
Un ibis eremit tânăr, parte a unui proiect european de migrație ghidată din Austria către Spania pentru reintroducerea speciei pe cale de dispariție, a fost găsit împușcat mortal într-un fond de vânătoare din regiunea Extremadura, Spania. Incidentul reprezintă o pierdere semnificativă pentru eforturile de conservare, care implică resurse considerabile. Proiectul urmărește stabilirea unei rute migratorii naturale, iar populația de ibiși eremiți din Spania este în curs de recuperare datorită programelor de reintroducere.
Hel, un ibis eremit (ibis chel) născut în Austria, a aterizat în Cádiz în octombrie 2023 împreună cu alți 34 de companioni, după o călătorie de peste 40 de zile în care au fost ghidați de un avion ultraușor (ULM) cu o parapantă galbenă. Păsările urmăreau persoanele care le-au crescut și care intenționează să le învețe ruta migratorie, să creeze o conexiune naturală între Spania și Austria și să le determine să se întoarcă singure la locul de origine. Hel nu va mai putea încerca acest lucru, deoarece a fost găsit mort prin împușcare în noiembrie anul trecut într-un fond de vânătoare social din Fregenal de la Sierra, în regiunea Extremadura, conform denunțului făcut marți de organizația Ecologistas en Acción. Era un exemplar tânăr, de un an și jumătate. Incidentul a avut loc în timpul unei partide de vânătoare, motiv pentru care ecologiștii cer suspendarea activității cinegetice în fondul respectiv, «având în vedere gravitatea faptelor». Specia este clasificată ca fiind pe cale de dispariție.
«După tot efortul, resursele umane și economice investite pentru a salva aceste animale, după implicarea emoțională a crescătorilor față de ele, se întâmplă așa ceva», comentează Miguel Ángel Quevedo, medic veterinar și responsabil al proiectului de reintroducere a speciei în Cádiz, derulat de Grădina Zoobotanică din Jerez în colaborare cu Guvernul Regional al Andaluziei. În mod normal, aceste păsări nu se deplasează mult, dar unele se îndepărtează la 50, 100, 200 de kilometri, iar una chiar s-a stabilit în Galicia. Hel, continuă Quevedo, era unul dintre acești exploratori, care s-a apropiat de Badajoz, «și a avut ghinionul ca un inconștient să-l împuște, pentru că cine face așa ceva nu este un vânător».
Nu este simplu să convingi niște păsări născute în captivitate, care nu au migrat niciodată, să întreprindă o asemenea călătorie. Pregătirea începe mai devreme, în voliera din Austria unde ies din ou. Helena Wehner și Barbara Steininger au fost «mamele lor adoptive», cele care i-au hrănit îmbrăcate în galben – culoarea parapantei – încă din primul moment. Astfel, cu răbdare, s-a reușit ca cele 35 de exemplare să le urmeze în migrația ghidată. Ele erau copiloți în ULM-ul condus de Johannes Fritz, directorul proiectului LIFE-NBI al Uniunii Europene.
După aceste 35 de exemplare, alte 36 au sosit anul trecut în același mod. Călătoria se desfășoară pe etape, cu sprijin la sol și opriri în diferite aerodromuri, păsările fiind echipate cu emițătoare radio, ceea ce a permis agenților de Mediu din Extremadura să localizeze cadavrul lui Hel. «Se adaptează bine aici, dar trebuie avut în vedere că la această specie, ca și la altele, mortalitatea juvenilă poate ajunge la 50%. Din primul grup din care făcea parte Hel ne-au mai rămas 15, așa că moartea sa prin împușcare este un dezastru», explică Quevedo. Păsările sosite în 2024 au înregistrat mai puține pierderi, până acum murind doar «vreo cinci sau șase». Pe măsură ce cresc, se îndepărtează mai puțin, iar pericolele scad. Cel mai mare dușman al lor sunt liniile electrice, unde se pot electrocuta, la fel ca și alte păsări.
Odată ajunse în Cádiz, păsările rămân câteva luni în voliera din San Ambrosio – un loc de aclimatizare și eliberare pentru ibișii eremiți, situat între Vejer și Barbate. Membrii coloniei din Cádiz care trăiesc în libertate «sunt foarte curioși, se apropie de volieră și chiar dorm pe acoperișul ei. Astfel se stabilește o legătură, iar când deschidem porțile în decembrie, păsările din Europa Centrală se integrează în grup», descrie Quevedo.
În Spania, ibisul eremit (Geronticus eremita) este în proces de recuperare de 20 de ani în cadrul Proiectului Eremita, de la lansarea programului de reintroducere. În prezent, populația este «apropiată de stabilitate», cu peste 300 de exemplare și 39 de perechi reproducătoare, semnalează Juan Antonio Martín, șeful Serviciului de Gestionare a Mediului Natural al Guvernului Regional al Andaluziei în Cádiz. Anul acesta se estimează aproximativ 48 de perechi reproducătoare, ceea ce înseamnă că vor apărea mai mulți pui.
Jorge Orueta, tehnician în cadrul Unității de Spații și Specii a SEO/BirdLife, explică faptul că specia a dispărut din Europa acum aproximativ trei secole și că în prezent a reușit să iasă din categoria de pericol critic de extincție datorită eforturilor de conservare din Maroc, unde a supraviețuit unica populație sălbatică. Acolo s-a ajuns la aproape 180 de perechi, de la cele 48 existente în 1992.
