
În câteva cuvinte
Fostul director de științe forense contestă decizia de achitare a lui Dani Alves, argumentând că probele științifice nu susțin concluzia unei felatii și solicită Parchetului să ia în considerare o posibilă eroare în interpretarea probelor ADN.
Scrisoarea lui Antonio Alonso privind cazul Dani Alves
Antonio Alonso, fostul director al Institutului Național de Toxicologie și Științe Forense, a trimis o scrisoare Parchetului în care avertizează cu privire la o presupusă eroare științifică în sentința de achitare a lui Dani Alves de un delict de agresiune sexuală.
Tribunalul Superior de Justiție din Catalonia (TSJC) a revocat condamnarea de patru ani și jumătate impusă fotbalistului din cauza fiabilității reduse a relatării victimei. În declarația sa, tânăra a negat că i-ar fi făcut lui Alves o felatie în baia zonei VIP a discotecii Sutton din Barcelona, unde au avut loc faptele.
Magistrații au concluzionat că probele ADN și, în special, descoperirea de smegma (o secreție a glandelor prepuțului) a jucătorului în gura fetei, indică faptul că "cu o probabilitate foarte mare" a existat o felatie. Pentru Alonso, acest lucru este pur și simplu imposibil.
"Nu se poate dovedi prezența resturilor de smegma cu probele efectuate, așa cum susține hotărârea TSJC", afirmă acesta în scrisoare, la care a avut acces Джерело новини.
Alonso, un genetist reputat cu peste 40 de ani de experiență în institut - un organism care asistă administrația justiției - și-a trimis reflecțiile atât procurorului șef din Barcelona, Neus Pujal, cât și procurorului superior din Catalonia, Francisco Bañeres.
După cum a anunțat acest ziar, Parchetul va prezenta un recurs împotriva achitării în fața Tribunalului Suprem, pe care îl va fundamenta pe două motive: încălcarea prevederilor constituționale și încălcarea legii. Scrisoarea specialistului este studiată de procurorul care a instrumentat cazul Alves, Elisabet Jiménez.
Diverse surse judiciare consultate de acest ziar consideră foarte dificil ca aceasta să poată fi folosită ca argument în recurs, deoarece motivele de casare în fața Supremului sunt foarte taxate și nu permit dezbaterea, din nou, a faptelor dovedite.
Omul de știință consideră că este obligația sa să avertizeze despre o "eroare interpretativă" cu privire la ADN care a dus la o concluzie eșuată în sentință. Și acest element, spune el, are "o greutate specifică importantă" în achitare, deoarece acceptarea felatiei contribuie la denaturarea declarației victimei.
Este adevărat, totuși, că sentința TSJC include și alte elemente pentru care, potrivit magistraților, mărturia tinerei nu poate fi fiabilă pentru a susține o condamnare: explicația sa despre ce se întâmplă înainte de penetrarea vaginală în baie, într-o zonă VIP unde existau camere de supraveghere, nu corespunde realității arătate de imagini.
Analiza lui Alonso se limitează strict la una dintre probele efectuate la proces: expertiza biologică și ADN făcută pe tamponul bucal al tinerei. Această probă trebuia să clarifice unul dintre punctele în discuție: dacă, înainte de penetrarea vaginală care a motivat plângerea, tânăra i-a făcut voluntar o felatie lui Alves.
El a spus da; ea, nu. Genetistul pornește de la o constatare: cu același material, cele două sentințe pronunțate cu privire la cazul Alves ajung, în acest punct și în altele, la "concluzii clar contradictorii".
Audiencia din Barcelona, care în februarie 2024 l-a condamnat pe fostul jucător al Barça la patru ani și jumătate de închisoare, a înțeles că nu se poate dovedi felatia. "Nu se dovedește că inculpatul ar fi introdus penisul în gura reclamantei și nici că aceasta ar fi acceptat voluntar să-i facă o felatie inculpatului".
Acea sentință a făcut deja aluzie la două posibilități care ar explica de ce au existat resturi de ADN ale lui Alves în gura tinerei: saliva (prin schimbul de săruturi) sau smegma (prin introducerea penisului). Această ultimă opțiune era "cea mai probabilă" deoarece conține mai mult ADN și durează mai mult decât saliva, se arată în sentință, care preia argumentele expuse de expertul apărării, Jaume Ayguadé.
Fotbalistul Dani Alves și avocata sa, Inés Guardiola, în fața Audiencia din Barcelona. Alejandro García (EFE)
"Nu se poate determina originea"
Sentința pronunțată acum de TSJC introduce fapte noi dovedite. "Prin raportul biologic s-au detectat, prin analiza tamponului bucal al reclamantei, resturi de smegma coincidente cu ADN-ul inculpatului". Hotărârea insistă, fără îndoială, că s-au găsit "urme de smegma în gura reclamantei", ceea ce "ar susține teza inculpatului că a existat o felatie".
Și acolo se produce, potrivit lui Alonso, o eroare semnificativă. Descoperirea de smegma - o "secreție sebacee" a penisului care conține "secreții seminale și prostatice", printre altele - "în niciun caz nu a fost dovedită de analizele forensice efectuate de Institutul Național de Toxicologie și Științe Forense".
Analizele au inclus antigenul specific prostatic (PSA) și rezultatele au fost "negative", adică "nu au permis determinarea prezenței smegmei în probă".
"Analiza microscopică pentru detectarea spermatozoizilor a fost, de asemenea, negativă", adaugă omul de știință, care a avut acces la acel material, încorporat în cauza cazului Alves.
Genetistul a fost surprins că TSJC se pronunță în mod "atât de precis și definitiv" cu privire la "ADN-ul smegmei" și denunță că "în niciun raport" realizat de laboratoare acreditate în investigarea agresiunilor sexuale în Spania "nu se folosește acest termen".
"Încă nu știu ce expert a putut introduce termenul în ședința orală, deoarece nu este clar în sentință, dar cred că a generat confuzie", reflectă el.
Surse judiciare explică faptul că persoana care a introdus, în ședința orală, aluzia la smegma a fost Ayguadé, expertul părții, un concept care nu apare totuși în expertiza biologică și nici în nicio altă analiză.
"A scos-o din joben și a dus judecătorii la o eroare care se tărăgănează deja de la prima sentință", subliniază aceleași surse.
Analiza obținută într-un frotiu din gura reclamantei (la doar trei ore după evenimente) "nu permite" să se concluzioneze de unde provine fluidul lui Alves, printre altele, deoarece concentrațiile de ADN ale jucătorului găsite în probă sunt minuscule.
În aceste circumstanțe, conchide Alonso, "nu se poate determina originea celulară a resturilor" jucătorului.
Mai degrabă decât de smegma, aceste resturi "ar putea fi compatibile cu resturile mucoasei bucale a reținutului (transferate, de exemplu, printr-un sărut)" sau să provină din "o altă zonă anatomică" a lui Alves, care apar în gura tinerei "prin transfer direct" sau "prin transfer secundar" (de exemplu, prin împărțirea unui pahar sau fumatul aceleiași țigări).