În câteva cuvinte
Articolul prezintă istoria Asociației Unificate a Gărzii Civile (AUGC) din Spania, concentrându-se pe lupta pentru drepturile agenților săi de-a lungul a 30 de ani. Evidențiază momentele cheie, cum ar fi crearea sindicatului clandestin SUGC în timpul tranziției spaniole și eforturile membrilor de a obține drepturi fundamentale, în ciuda opoziției și represiunii. Cartea aniversară a AUGC aduce un omagiu curajului și perseverenței celor care au pus bazele luptei pentru drepturile gărzilor civile, subliniind că multe revendicări sunt încă actuale.
Gărzi civile mascați pentru a-și revendica drepturile ca lucrători
Gărzi civile mascați pentru a-și revendica drepturile ca lucrători, un sindicat clandestin care comunică prin mesaje criptate sau care apelează la soții și familii pentru a denunța ceea ce ei nu pot din cauza regimului militar.
Asociația Unificată a Gărzii Civile (AUGC) a editat o carte în care își amintește istoria celor care au început să lupte pentru drepturile agenților din interiorul cazărmilor cu o premisă care rămâne valabilă: drepturile nu se acordă, se cuceresc.
Cartea, intitulată Gărzi Civile, 30 de ani de luptă pentru drepturile lor, își propune să sărbătorească cele trei decenii de viață ale asociației, creată în 1994, cu un omagiu adus colegilor care au semănat germenul și și-au sacrificat tricornurile luptând pentru drepturi încă neatins.
„Este mărturia unei bătălii constante, adesea clandestine și întotdeauna curajoase, pentru demnitatea drepturilor celor care fac parte din Garda Civilă”, explică Pedro Carmona, secretar de comunicare al AUGC și coautor al cărții, alături de jurnalista Paula Cuesta.
Lucrarea călătorește până în 1976, în plină tranziție spaniolă, când un grup de agenți a sfidat sistemul organizând prima mobilizare pentru a revendica dreptul agenților la asigurări sociale, și care parcurge alte momente cheie, cum ar fi crearea Sindicatului Unificat al Gărzii Civile (SUGC) în 1986, după ce a fost aprobată libertatea sindicală, dar au fost lăsate în afara acesteia Forțele Armate și institutele armate; sau persecuția ulterioară a agenților care făceau parte din acest sindicat în așa-numita Operațiune Columna.
Funcționarea SUGC era total clandestină. „Comitetele provinciale primeau nume proprii de persoane pentru a garanta mai multe cote de securitate”, relatează cartea, editată de Almuzara.
Își amintesc de conferințele de presă cu gărzi civile mascați și cu tricornul deasupra cagulei, cu un banner cu sigla sindicatului. „Această imagine a avut un impact deoarece avea o anumită similitudine cu comunicatele organizației teroriste ETA (...) într-un fel transmitea situația acestor gărzi civile într-un mod satiric. Gărzi civile mascați pentru a revendica drepturi ca lucrători”, relatează textul.
În acel mediu de secretomanie, agenții foloseau telefoanele vecinilor, cabine publice sau rude sau trimiteau mesaje criptate care puteau fi rezolvate doar cu anumite cadrane. „Garda Civilă a folosit resurse mari, chiar s-au infiltrat în rândul gărzilor civile pentru a-i supraveghea pe colegi (...) agenții se dădeau drept jurnaliști falși și îi încurajau pe purtătorii de cuvânt să convoace conferințe de presă pentru a proceda la arestarea lor”, își amintește cartea.
Lucrarea este dedicată lui José Morata, unul dintre membrii fondatori ai AUGC, arestat în 1990 la Toledo în timp ce lua cafeaua cu un jurnalist într-o cafenea ca presupus autor de sedițiune militară și care în cele din urmă a fost expulzat din corp. „Pe Morata nu-l tremură vocea nici măcar o secundă când afirmă că ar face-o din nou, cunoscând consecințele dure”, relatează textul.
Morata, care are astăzi 71 de ani, se număra printre agenții considerați „cei mai periculoși pentru implicarea lor totală, ideologia irecuperabilă și gradul special de pregătire”, alături de caporalul Manuel Rosa și Alejandro Álvarez Borja, care a ajuns și el în afara corpului în 1996. Elena Martínez, soția acestuia din urmă, a fost una dintre vocile care au transmis preocupările, speranțele și revendicările agenților.
După arestarea soțului ei, a creat așa-numita Asociație a Soților Gărzilor Civile. „Am înțeles că este o cauză justă și am ajutat cât am putut (...) Nu înțelegeam cum poate fi privat de libertate un om care dorea pur și simplu îmbunătățiri pentru Garda Civilă, era un alt lucrător”. Álvarez Borja a fost eliberat la 4 iulie 1990, după ce a petrecut mai bine de două săptămâni în închisoarea militară din Cartagena.
Din stânga, Alejandro Álvarez Borja, Elena Martínez și José Morata, în timpul celebrării celui de-al 9-lea Congres al AUGC la Toledo, în mai 2024, într-o imagine inclusă în cartea „Gărzi Civile, 30 de ani de luptă pentru drepturile lor”. „Am vrut să facem cunoscute condițiile în care au lucrat soțiile civililor, care nu sunt întotdeauna atât de cunoscute”, spune Paula Cuesta, care s-a ocupat de strângerea mărturiilor lor. „Sunt însoțite de povești de camaraderiăe, demnitate și rezistență, sunt povești reale”.
Aproximativ 40 dintre membrii sindicatului au fost arestați în acei ani, deși în cele din urmă justiția a clasat cauzele împotriva lor. Din dosarele disciplinare deschise în paralel de Ministerul de Interne, majoritatea au fost arhivate din cauza unor vicii de formă. Patru dintre ele, printre care și cel al lui Morata, s-au încheiat cu expulzarea din corp. În iulie 2024, Congresul i-a redat onoarea lui José Morata Gargallo, Manuel Rosa Recuerda, José Piñero González și Manuel Linde Falero, acesta din urmă decedat, aprobând readmisia lor în corp, la 27 de ani distanță.
Legea nu permite gărzilor civile dreptul la sindicalizare ―de care sunt privați și judecătorii sau militarii―, dar din 2007 au recunoscut dreptul de asociere în scopuri profesionale. Mariano Casado, consilier juridic al AUGC și legat de 23 de ani de asociație, vorbește despre valoarea pe care a avut-o în istoria asociației „litigarea strategică” pentru a cuceri drepturi, precum cel de întrunire sau de manifestare, și pe care o are și astăzi pentru a obține, de exemplu, egalizarea salarială cu alte corpuri de poliție.
„În ciuda a tot ceea ce s-a realizat în acești ani, uneori există nori întunecați la orizont, sunt oameni care lucrează pentru a se întoarce la un alt scenariu, în care regimul disciplinar să fie aplicat în alt mod, în care asociațiile profesionale să nu progreseze”, apreciază el.
Pedro Carmona și Paula Cuesta, autori ai cărții „Gărzi civile, 30 de ani de luptă pentru drepturile lor”, la sediul AUGC din Madrid, pe 10 aprilie 2025. Decana asociațiilor de gărzi civile și moștenitoare a SUGC, are astăzi 26.000 de membri afiliați.
Printre revendicările pe care și le stabilesc pe termen scurt se numără obținerea egalității de condiții profesionale și salariale față de polițiile autonome și dreptul la sindicalizare. „Gărzilor civile li s-a atribuit o etichetă de singularitate care cred că ne prejudiciază pentru a dobândi drepturi. Partidele majoritare, PP și PSOE, trebuie să înțeleagă că gărzile civile trebuie să intre în secolul XXI și să aibă aceleași drepturi ca restul cetățenilor”, revendică Carmona.
